Gabriel MANȚĂ

Sâmbătă seara putea fi una agreabilă dacă nu acceptam invitaţia unui distins sucevean de a-l însoţi la prima sa vizită pe Arena Naţională. Iar ca s-o vezi „pe viu”, trebuia să fie şi un meci. Din nefericire, juca Dinamo. La precedenta mea vizită pe stadion tot pe Dinamo o văzusem, dar nu fusese aşa de rău, că dincolo era Barcelona. Acum era Vasluiul, şi nu orice Vaslui, ci ăla al lui Hizo. Din combinaţia Bonetti-Hizo n-avea cum ieşi o reţetă pentru fotbalul spectacol.

În prima jumătate de oră nu se trăsese nici un şut LA poartă! Iar Dinamo a tras primul şut PE poartă după minutul 80! Sânmărtean a salvat meciul la faza unicului gol, cu acea pătrundere frontală, un-doi rapid şi finalizare din prima, cu exteriorul, bară-gol. Evident, nu moldovenii trebuie arătaţi cu degetul, ei şi-au văzut de scopul lor, şi-au luat punctele, iar pentru asta n-au aşteptat la infinit greşeala adversarului. În schimb, Dinamo a fost pur şi simplu de neprivit. Dacă la meciul precedent, cu Steaua, poziţionarea cu fundul în poartă mai putea fi de înţeles, ceea ce a pus acum în scenă grande allenatore Bonetti este o găinărie. Asta apropo de faptul că l-a făcut găinar pe Mitică Dragomir, o jignire pe care acesta n-o poate digera din simplul motiv că unul poreclit Corleone nu poate fi găinar...

Oricum, dacă nici acum Bonetti nu este demis, ăia de-i plătesc salariul trebuie să ştie că sunt proştii lui. Omul ăsta a fost în stare să spună la conferinţă că Dinamo a jucat bine! O fi jucat, dar în nici un caz fotbal sau ceea ce oamenii de bun-simţ înţeleg prin fotbal.

Apropo de meciul cu Steaua, în miile de comentarii postate de internauţi la editorialele care iau în vizor faza din minutul 80, am văzut că a fost primită şi adoptată imediat de suporterii stelişti, cu mare uşurare, o explicaţie care l-ar absolvi de vină pe arbitrul belgian. Sunt multe link-uri către o fotografie în care se vede cum Ţucudean îl calcă pe Matei, motivul căderii ultimului fiind astfel identificat. Dar, dacă verificăm cronologia, observăm că mai întâi are loc intervenţia lui Chipciu, deci respectiva busculare îşi pierde astfel relevanţa. Deseori, un adevăr trunchiat este mai insidios decât o minciună.