Doru POPOVICI

La exact o săptămână după ce un arbitru german n-a reuşit, în tentativa sa de suicid, decât să facă amânat meciul pe care urma să-l arbitreze, fiind găsit cu venele tăiate în timp util pentru a fi salvat, iată că modelul a prins: în acest ultim weekend a venit rândul unui arbitru din Belgia. Procedura a fost identică, finalizarea de asemenea, astfel încât şi ăsta mai are de arbitrat mult şi bine dacă îl repară psihiatrii. Aştept cu emoţie extinderea procedeului şi spre Est, nu doar spre Vestul Europei, întrucât ar fi loc şi la noi de câteva momente din astea, cam tot atâtea câţi arbitri sunt pe listele lui Crăciunescu. E drept că ameninţări cu suicidul au existat în urmă cu nu foarte mult timp, niciodată însă duse măcar până la momentul tentativei. Îmi amintesc de un sensibil cu fluier de prin Focşani care se supărase în general pe viaţă şi în special pe presa care semnalase doar ceea ce se putea vedea cu ochiul liber şi fără cine ştie ce cunoştinţe de specialitate: că omul este ori complet idiot, ori corupt până-n vârful fluierului. Ciudat e că ăia arestaţi, dintre care nu ştiu dacă mai este vreunul prin pârnaie, stau bine cu psihicul, din moment ce nici măcar unul din ei nu pomeneşte de lame, frânghie, etajul 28, glonţ sau şoricioaică. S-ar putea însă nici să nu fie nevoie, fiindcă (iar aici s-ar cuveni că aducem noi elementul de noutate în plan european, în spiritul multiculturalităţii) dacă luăm de bune zisele lui Şumudică, va veni cât de curând momentul când un altul, fotbalist sau antrenor va finaliza ceea ce a început Ganea acum câţiva ani, adică rezolvarea problemelor de arbitraj prin ştrangulare. Şumudică nu-i galez, ca eroul altui episod din weekend, care s-a spânzurat cu mult succes. Devenise şi el antrenor de curând, încât te întrebi cum or fi arbitrajele prin Wales. Nu. Şumudică e român şi ştie probabil vorba aia: decât să plângă mama, mai bine să plângă mă-sa! Aşa că s-ar putea să aibă dreptate când zice că la arbitraje criminale se va răspunde cu ştrangulări. Chestia tare cu adevărat e că borfaşii ăştia, până să fie strânşi de gât, lasă antrenori fără loc de muncă, fotbalişti fără salarii, ba unii mai plătesc şi amenzi. Iar când îl laşi pe om fără bani, şi fără serviciu, dacă tot nu ai bunul simţ să te sinucizi, atunci de ce să te miri când ţi s-or holba ochii între mâinile unuia pe care l-ai distrus?