Doru POPOVICI

S-a încheiat Campionatul Mondial under 17. Marile favorite, Brazilia şi Germania, au disputat doar finala mică. Pe care, firesc, au câştigat-o nemţii, care, deşi conduşi pe la o bucată de meci cu 3-1, au întors rezultatul până la 4-3 pentru ei. Nimic surprinzător, întrucât ştim din străvechime că „nemţii nu sunt bătuţi” decât atunci când îi vezi părăsind stadionul în autocar. Cel puţin aşa zice vorba clasicizată, una la fel de adâncă precum multe alte înţelepciuni din lumea fotbalului, care nu-i mai brează nici la alţii. Chestia haioasă e că la nemţi, ăia care nu erau negri se numeau Otzil, Yalcin, Ergun şi tot aşa, sau cam aşa. Cu siguranţă că rasa pură la care visa Hitler a suferit ceva îmbunătăţiri. De altfel, cele mai multe din ţările deţinătoare cândva de colonii nu au nicio reţinere în naturalizarea celor de altă culoare, negri sau galbeni, cele mai deschise în această direcţie fiind Franţa şi Olanda. Dar există şi negru „italian”, şi „englez”, ba chiar şi „elveţian”. Vă amintiţi ce dureri de cap ne luaseră cu vreo două decenii în urmă când până şi polonezii aveau la naţională un negru? Să revenim însă la ideea de bază: acest „mondial” under 17, dincolo de ideea de esenţă răducioistă că nemţii şi când sunt turci rămân tot nemţi, ne-a arătat nişte fotbalişti absolut uluitori. Am văzut brazilieni care fac cu mingea nişte chestii pe care Ronaldinho sau Ronaldo sau Messi nu le-ar putea nici măcar visa. Am văzut nişte zdrahoni de uruguayeni pe lângă care Moţi sau Săgeată par nişte sfrijiţi. Am văzut puştime care dacă ar ajunge prin cine ştie ce întâmplare să joace în campionate ca al nostru ar face ca echipa în care joacă să îl câştige la pas. Vreau să spun că la acest nivel există deja nişte fotbalişti pe deplin formaţi pe care orice echipă din lume şi i-ar dori. Prin comparaţie, la noi fotbalul de copii şi juniori este în moarte clinică. Este şi una din explicaţiile pentru care de atâţia ani Naţionala mare se face permanent de râs. Iar viitorul pare şi mai întunecat. Aşa că în loc să ne milogim de toţi rataţii eşuaţi prin ligile secunde din campionate second hand care mai fac şi fiţe când vin la Naţională, nu mai bine am cumpăra o echipă întreagă d-asta under 17, pe care s-o aruncăm în luptă pe post de Naţionala României peste 2-3 ani? Ar fi şi mai ieftin şi mai sigur.