Gabriel MANȚĂ

Între subiectele despre care simt fluturi în stomac, scriind, nu prea se numără Liga lui Hopa Mitică, dar măcar de data asta, la începutul sezonului „primăvăratic”, îi voi acorda întâietate în faţa meciurilor din Liga Campionilor.  Ca şi acum un an, voi încerca o viziune antepost, numită aşa după acele pariuri pe termen lung.

Aceste trei puncte luate în avans de Oţelul (în eventualitatea în care vor rămâne bătute în cuie) se constituie într-un extraordinar element de moral. Ne este scris să luăm titlul anul ăsta, aşa ar trebui să gândească gălăţenii. Lotul e tânăr, va mai claca în unele momente, dar au un antrenor pentru care nu există rabat de la muncă, şi e bine că le inoculează asta elevilor săi, şi un preşedinte destupat – unul dintre puţinii cu analizele normale în ceea ce priveşte concentraţia de bun simţ.

Poli Timişoara, în formatul remake al lui Uhrin, va deveni mai ofensivă şi, chiar dacă îşi va pierde aura de invincibilitate, mai degrabă platonică, poate depăşi procentul de reuşită 63% din punctele puse în joc. Este un element esenţial, fără de care nu vor ajunge să privească doar în jos la sfârşitul campionatului. Dacă acest Rickets va reuşi să fie mai concret la finalizare decât era Parks, Poli îşi va găsi în sfârşit realizatorul după care tânjeşte de la plecarea lui Gigel Bucur încoace.

Bronzul toamnei, Vasluiul, mi se pare prea închistat pentru a conta cu adevărat în lupta pentru titlu. Impresiile astea de buric al pământului („dăm UEFA în judecată!”), ca şi o anume inflexibilitate la nivelul băncii tehnice, mă fac, cu părere de rău, să fiu sceptic. Întărirea lotului era obligatorie, dar nu s-a putut realiza din motivele cunoscute.

Ca o paranteză, dacă la final una dintre aceste trei echipe va câştiga, voi empatiza cu cei ce vor simţi acea bucurie a unui lucru obţinut pentru întâia dată. În rest, în cazul Rapidului nu văd un alt scenariu decât în trecutele ediţii, dar m-aş bucura să mă înşel, iar Mediaşul sper să rămână aceeaşi echipă cu plăcerea jocului, insuflată de matematicianul Pustai. Dinamo? Steaua? Please, no! Poate primii s-or mai scutura din blazare, dar oscilaţiile în joc şi rezultate nu vor dispărea. Multe dintre transferurile Stelei s-au făcut târziu, la număr, pregătirea abia acum începe. Doar pe CFR o văd capabilă să se smulgă din mediocritatea toamnei şi să ameninţe cu adevărat podiumul.

Şoul trebuie să continue spectacolul! Vorba unor clasici în viaţă, haideeee...