Doru POPOVICI

Pe vremea când Genialul se ambiţiona să-şi numească propria dictatură „Epoca de aur”, ieşise şi bancul ăla care zicea că „Apocalipsa” are drept traducere în limba română „Epoca Lipsuri”. În ’89, am crezut cu toată convingerea că împreună cu Ăla s-au dus şi toate „iepocile” şi că ne îndreptăm către lumea doar normală (deci bună) pe care o aşteptaserăm atât amar de vreme, o lume în care nu vom mai trăi în mizeria şi umilinţa care ne erau prezentate drept fericire absolută şi că nu vom mai fi îmbătaţi cu gogoriţele numite mari realizări, toate virtuale, realizabile într-un viitor incert care n-aveau nici o legătură cu prezentul mereu de rahat. Ei bine, acum, în pragul aniversării mereu celor 21 de ani scurşi, constat că boala asta cretină a „viitorului luminos” e departe de a fi fost eradicată. Mai mult, „realizările” neapărat măreţe şi mereu viitoare au cunoscut o revigorare absolut năucitoare: în anul de graţie 2010, când sărăcia ne îndoaie parcă şi mai rău decât pe vremea Ăluia, când se moare de frig şi de foame, când se pleacă masiv în străinătate tot din cauza sărăciei, un individ pe care în principiu n-ai avea de ce să-l suspectezi de demenţă, primarul Capitalei, vine cu absolut demenţiala idee a de propune Bucureştiul drept gazdă a Olimpiadei din 2022. Numitul Oprescu Sorin nu cred că a fost pus de tac’su, ditamai Generalul de Securitate, să creeze o diversiune. Cred doar că n-are habar de sport şi, în plus, este bântuit de aceeaşi megalomanie pe care o demonstra şi stăpânul lui tac’su. Vă amintiţi de unde a pornit cretinătatea? Vă spun eu: prin vară, vizitând şantierul unde se construieşte în vreo 3 ani un stadion pe care nemţii l-ar fi făcut în 6 luni iar americanii în vreo două, pe megalosecuritoprimarul Capitalei l-au bătut şi soarele-n cap, şi ideea Olimpiadei la Bucureşti. De unde să aibă habar că un amărât de stadion pe care se poate juca fotbal şi-atât (că pistă de atletism n-are!) n-are nici o legătură cu Olimpiada la care îţi trebuie fel de fel de săli pentru gimnastică, scrimă, box, lupte, de bazine pentru înot, sărituri, de piste de apă pentru kaiak, canoe, canotaj, de hoteluri pentru invitaţi şi de un Sat Olimpic pentru sportivii din cele peste 200 de ţări de pe lumea asta? Ca orice mediocru dotat în compensaţie cu o supradoză de tupeu fără frontiere, Oprescu este în cel mai fericit caz doar un ignorant care, dacă nu-i şi fudul, parcă nu-i ignorant destul. Este doar un alt caz patologic. Unul din cele multe care conduc această ţară, vorba poetului, prost făcută.