Doru POPOVICI

A fost o săptămână plină de fotbal: cupe, cupe şi iar cupe. Din România (noroc de competiţia asta, că mai pot vedea şi eu echipe de-alea noastre, că de când campionatul a ajuns monopol Digi, nici nu mai cunosc jucătorii), din Germania, Anglia, Italia, Spania. Prilej cu care, a mia oară, am constatat că între ceea ce se prefac că joacă ai noştri şi ce joacă de-adevăratelea ceilalţi, toţi, e o diferenţă mai mare decât cea dintre PIB-ul României şi tot al ălora. Chestia nu e flagrantă la frecatul mingii, că la asta ne pricepem şi noi, cu la abordare. Am văzut echipe din ligile a doua până la a cincea punând probleme majore echipelor „de firmă”, unele dintre acestea chiar plecând bătute. Încercaţi să vă imaginaţi cum ar fi la noi un Fagga Pârteşti cu Steaua, să zicem. Aşa-i că nu s-ar pune decât problema scorului (adică o să fie 7 sau 14 la zero?), în timp ce în cupele din ţările ălea se poate produce oricând minunea. Vi-l amintiţi, desigur, pe celebrul Alcorcon-Real 4-0 de anul trecut. Iar Alcorcon era atunci în liga a 3-a! Nu-i vorbă că şi acum Real-ul a comis-o, nereuşind decât un 0-0 la Murcia. Aşadar, în Cupa României (nu ştiu ce nume de bere mai poartă anul ăsta) s-au calificat toate, absolut toate, favoritele. Surprizele or veni mai încolo, când om avea chiar fotbal, adică prin 2386. Ce, vi se pare că sunt prea optimist? Se poate, având în vedere că acum 16 ani eram pe locul 4 în lume, iar acum am ajuns pe 50! Dar există şi un sport în care, acum vreo 40 de ani, eram nu doar primii în lume, ci păream ceva din altă civilizaţie, ca marţienii printre pământeni sau ca brazilienii printre ceilalţi, la fotbal. E vorba de handbal, sportul în care făceam legea. Cel masculin, zis, adică practicat de bărbaţi. Alaltăieri seara, oarecum încă sun impresia calificării noastre la „mondiale” în dauna Rusiei, m-a pus dracu’ să urmăresc meciul cu Croaţia. Nu că n-aveam altceva de văzut, că erau cupele alea pe 4 canale, dar m-am gândit că dacă tot i-am bătut pe ruşi la ei acasă la 5 goluri diferenţă, recuperând cele 4 cu care o luaserăm acasă, atunci, mi-am zis eu, poate ştim mai bine jocul în deplasare şi deci... Aiurea: a fost o chestie care semăna cu măcelul la care fusese supusă duminica trecută celebra Feyenoord, care o luase cu 10-0. La handbal, se ştie, se dau mai multe goluri, aşa că noi am luat-o cu 34-22, adică un fel de 12-0. Cred că naţionala feminină pierdea mai strâns.