Gabriel MANȚĂ

Încep a scrie cu trei ceasuri înainte de meciul naţionalei din Belarus şi sper că tocmai astea vor fi alea rele, fiindcă iată că, după vineri, am ajuns să jucăm şi marţi meciuri oficiale. Cam ca la “europenele” astea la care jinduim să ajungem şi unde se va juca în fiecare zi a săptămânii. Poate că e de bun augur faptul că şi la precedenta campanie de la Euro am fost colegi de grupă cu ruşii albi, cum li se spune adversarilor noştri. Îmi aduc aminte că la meciul din Ghencea i-am bătut lejer. Mutu şi Marica au dat repede două bucăţi, iar suporterii lor au fost evacuaţi încă din prima repriză după ce lansaseră torţe spre peluza vecină, una din ele pârlindu-mi haina. A fost meciul ăla în care Mutu şi-a spart capul şi apoi a ripostat unui spectator care îl înjurase. Pe urmă, peste un an, i-am bătut tot cu 3-1 şi la Minsk, tot cu Mutu protagonist. Acum, după încă trei ani, distanţă mare între exprimările tricolorilor, avea dreptate neamţul Stange. Dar una-i jocul, alta-i scorul. Să nu uite Stange cum strigau ai noştri cu ocazia marelui derby mondial: Uite-aşa cum ne vedeţi, i-am bătut la fund pe nemţi! Mă rog, cu o mică variaţie…

Păcat că Răzvan Lucescu îşi iroseşte energiile în războaie imaginare. Reacţionează ca un adevărat junior şi se băşică la orice critică. Sau poate că aşa funcţionează el. Se încarcă negativ apoi arată degetul, ăla singuratic, după cum se exprima deunăzi un june editorialist. Dar asta numai la izbândă, oare va fi fost cazul?! De va fi fost, atunci dintre destinatari nu poate lipsi Victor Becali, ba chiar cu prioritate. Între altele, acesta a spus că atât îl duce capul pe Lucescu dacă are impresia că el, impresarul, ar avea ceva împotriva lui. Aici are dreptate, Victor Becali n-are nimic cu nimeni, doar interesul şi-l apără cu sfinţenie, fără excepţie. Niciodată, orice ar scoate pe gură, nu-l scapă din vedere. Uneori aprecierile sale partizane, când apără sau atacă evoluţia unor jucători, după cum au sau nu contract, se mai intersectează cu realitatea, dar asta e doar ceva conjunctural. Aşa că distinsul frăţior îl ceartă pe răsfăţatul junior nu pentru că acesta ar merita, ci pentru că lui i-ar conveni alt antrenor la naţională. Atât m-a dus şi pe mine capul.