Doru POPOVICI

Scriu acest articol joi noaptea, după ora 22. În acest moment, la Flushing Meadow se joacă meciul Nishikori – Cilic. Surprinzător, japonezul rezistă, ba chiar conduce în setul 4 cu 6-5. Dacă-l câştigă, face 2-2. Mă uit cu coada ochiului, aşteptând să se termine pentru că apoi vine Alexandra Dulgheru cu Arvidsson. Am pariat pe Dulgheru, deşi favorită e cealaltă, dar strâns, 1,90 la 1,80. Am mai văzut-o pe Niculescu, cu vreo 3 zile înainte. A pierdut tocmai când părea că poate răsturna situaţia. Adversara ei, Azarenka, a leşinat apoi, în timpul meciului din turul 2. Am mai văzut-o pe Halep, constănţeanca de 18 ani, pierzând şi ea, la Jankovic, după ce o despărţiseră doar două mingi de o victorie enormă (era 1-1, 5-4 pentru Halep şi 40-15; a fost egalată şi a pierdut cu 5-7). Dacă din Niculescu nu cred că se mai alege ceva, Halep ajunge în Top 20 în maximum doi ani, deşi cred că poate să o facă şi într-unul. Doi îi dădusem şi lui Dulgheru anul trecut, când cîştiga turneul de la Varşovia, şi iat-o acum în jurul locului 30. Iar Halep, vă rog să mă credeţi, e încă mai bună: are un serviciu excelent şi e infinit mai mobilă în joc. Între timp, (acum e 22.30) a egalat Nishikori, aşa că meciul Dulgheriţei mai are de aşteptat. La fel şi eu. Pe televizorul celălalt, pe teletext, văd evoluţia scorului în Israel – Malta, din preliminariile Campionatului European. A condus Israel, apoi, la pauză, a fost 1-1. La egal, cota la pariuri e de 8,00. Na, că s-a făcut 2-1, cotă 1,10. Aşa mai merge. Prin comparaţie, la România – Albania cota la victoria noastră e mai mare, 1,25. Egalul e cotat cu 4,75. Rezultă că meciul nostru este apreciat de specialiştii caselor de pariuri ca fiind un pic mai echilibrat. Căţi dintre dvs. ar suporta ideea ca după ce conducem să fim egalaţi până la pauză? Eu, absolut sigur, nu. Dar, fiindcă de la o vreme încoace mă aştept la absolut orice de la Naţională, am ales să văd (sau să nu văd) meciul nu în tribună, la Piatra Neamţ (unde am refuzat o invitaţie) ci… pe malul Prutului! Mi-am luat un televizor portabil, am şi o baterie hiper-încărcată, dar acolo există mereu riscul să nu recepţionezi semnalul. De ce o fac? De ce nu plec sâmbătă dimineaţa? D-aia! Altfel spus, fiindcă dacă ai noştri fac vreo minune, cum au mai făcut, m-aş enerva şi n-aş mai dormi. Prefer să nu dorm din cauza muşcăturilor de crap şi de somn (poate şi vreun şalău nocturn!?). Oricum, de pariat am pariat pe ai noştri: că bat, ba chiar că înscriu de vreo 4 ori, ba mai câştigă şi la diferenţă de cel puţin două goluri, ca un util antrenament pentru înfrângerea de miercurea viitoare!