Doru POPOVICI

Alaltăieri s-a înregistrat un nou record în materie de arbitraj cretin: nu unul, ci două meciuri (procentaj 100%!) trântite de nişte greşeli pentru care, dacă faptele s-ar fi petrecut la noi, în „judeţean”, neisprăviţii ar fi fost fugăriţi cu cuţitele-n mână de spectatorii echipaţi regulamentar cu sticle de samahoancă. Sigur că la acest nivel („Cupa Mondială”, nu „Cupa Satelor”!) se presupune că sunt selectaţi cei mai buni dintre arbitrii foarte buni, atât la centru cât şi la tuşă. Sigur că orice bănuială de „blat”, de „şpagă”, de „aranjament” se exclude de la sine. Rămâne în discuţie doar suspiciunea (confirmată!) de tâmpenie în stare pură, eventual asociată şi cu grave tulburări de natură oftalmologică fiindcă, oricât de mult ai încerca să le găseşti justificare celor două întâmplări, pur şi simplu nu se poate. Ambele au fost pe deplin vizibile la televizor încă dinainte de prima reluare. La golul Angliei, vizibil şi din Australia, fără binoclu, mă întrebam de ce nemţii plimbă mingea pe teren, în loc să o aşeze la centru. Nu mi-am făcut nici măcar o secundă probleme în legătură cu validarea golului. Văzusem mingea mult în spatele liniei porţii, iar tuşierul, a cărui vedere către poartă nu era obturată de absolut nimeni şi nimic, n-are nici o justificare pentru a nu fi arătat, fără ezitare, centrul terenului. Asta însă nu-l scuză nicidecum pe „fluieraş” care, presupunând că ăla cu steag tocmai avusese o pată neagră pe ochi şi pe creier, era obligat să vadă şi să corecteze porcăria. A pune doar în cârca unuia vinovăţia nu are logică, din moment ce decizia aparţine, în ultimă instanţă, celuilalt. Exact la fel stau lucrurile şi cu golul acordat aiurea Argentinei: autorul golului fraudulos nu numai că se afla dincolo de „penultimul apărător” (cum zice Regulamentul) dar între el şi linia de fund era o pustietate cam ca Deşertul Sahara, până şi „ultimul apărător”, adică portarul, fiind plecat cu ceva treabă hăt, pe la 11 metri. Cum naiba să nu sesizezi anomalia, mai ales când eşti calificat pentru asta, iar locul faptei este ditamai Campionatul Mondial!? Adăugând şi ciudata întâmplare că faza tocmai fusese proiectată pe tabela-ecran, iar jocul nu se reluase încă, neanularea golului ăstuia pute şi mai tare decât neacordarea celuilalt. Aţi observat că n-am pomenit numele făptaşilor. Ce rost are să mai ţinem minte 2 sau 4 dobitoci? Ce, nu ne-au ajuns Bahramov şi Moreno?