Gabriel MANȚĂ

Mi-era dor ca de Moş Crăciun de o medalie de aur mondiala sau olimpică, la jocurile de echipă. Ca să restrâng şi mai mult aria, la sporturile de îndemânare. Şi atât de mult am redus-o, că se poate pune deja degetul pe handbalul feminin, singura disciplină cu care ne mai prezentăm cu ceva şanse pe la marile întâlniri planetare. Nu vă impacientaţi, am scris după înfrângerea în faţa Spaniei, dar diferenţa dintre fetele noastre şi finaliste, care or fi ele, este infimă. Spre exemplu, ar fi suficientă inversarea procentului de reuşită la loviturile de la 7 metri! Pentru comparaţie, să adăugăm că la masculin, nu numai la handbal, ci la orice vă trece prin cap, suntem vai de capul nostru. Cred că ar trebui serios să ne gândim dacă nu ne-ar prinde bine în matriarhat. Să ne conducă femeile (mai puţin Ridzi!) şi noi să stăm la cârciumă, că asta ne iese cel mai bine. Vorba cântecului, am băut şi nopţi, am băut şi zile, pentru tine draga mea, ca să te simţi binee! Şi în sport, ca şi în politică, partea cu cojones se pricepe de minune să se autosaboteze şi să tragă unul hăis şi altul cea. Prima condiţie ar fi să răsară un El-Antrenorul, se pare că la noi funcţionează schema cu farul călăuzitor care captează energiile disparate.
Ca să trecem şi la monden, adică la fotbal, aflu că Ronaldinho a fost desemnat jucătorul deceniului. Pentru mine este o surpriză plăcută, întrucât Dinţosul face parte din categoria extrem de restrânsă a fotbaliştilor care m-au fermecat. Acum trăieşte o a doua tinereţe în Serie A, este mai puţin exuberant, dar se validează ca Fotbalist într-un campionat care pe alţii i-a inhibat. Henry sau Bergkamp sunt doar două exemple ilustre. În schimb, cei care reuşesc să strălucească în Serie A, au garanţia la ei, a se vedea Zidane, Ibrahimovic sau Kaka. Semnificativ pentru Ronaldinho este calitatea sa de prim furnizor de asisst-uri în fotbalul european! Când desenează diagonalele alea pentru Pato, parcă-l pescuieşte cu lanseta!