Scade eficienţa alergatului cu înaintarea în vârstă?

Este de necontestat faptul că anumiţi factori legaţi de performanţa alergatului intră în declin odată cu înaintarea în vârstă - ritmul cardic maximal, volumul maximal de oxigen, forţa musculară, flexibilitatea... Dar economia alergatului (mai precis consumul de oxigen în timpul alergatului )?

Devenim mai puţin eficienţi din acest punct de vedere pe măsură ce îmbătrânim sau menţinem aceeaşi eficienţă în consumul de oxigen lucrând în schimb la o capacitate totală mai mică?

Cercetători de la Universitatea din New Hampshire au analizat această chestiune studiind un grup de 51 de alergători antrenaţi, dar nu de performanţă, divizaţi pe categorii de vârstă: tineri (18-39 ani), master (40-59 ani) şi bătrâni (peste 60 de ani), informeazã maraton.info.ro. Rezultatele studiului lor au fost publicate în revista Journal of Strength & Conditioning Research.

Pentru fiecare grup în parte s-a măsurat cantitatea de oxigen (în ml. pe kilogram de masă corporală pe minut) la diferite viteze submaximale. Concluzia a fost aceea că diferenţele între grupuri au fost nesemnificative, contrazicând astfel ipoteza cercetătorilor potrivit căreia economia alergatului scade pe măsura înaintării în vârstă.

Măsurătorile au dovedit însă pentru grupul de alergători în vârstă valori mai mici decât ale celorlalte două grupuri în ceea ce priveşte flexibilitatea, puterea şi fermitatea părţii superioare a corpului. Analiza a demonstrat că puterea şi fermitatea sunt foarte strâns legate de viteza alergatului. Concluziile studiului au fost acelea că declinul în performanţa alergării pe măsura înaintării în vârstă este dat de scăderea capacităţii cardiorespiratorii maximale şi submaximale, precum şi de scăderea forţei musculare şi nu de scăderea economiei alergatului.

De asemenea, o nouă cercetare întreprinsă de Institutul K.G. Jebsen din cadrul Universităţii Norvegiei pentru Ştiinţă şi Tehnologie oferă dovezi statistice conform cărora o persoană în vârstă de 50 de ani şi una de 20 de ani pot avea acelaşi nivel al condiţiei fizice. Activitatea fizică este mult mai importantă decât vârsta în determinarea nivelului condiţiei fizice. Cheia este câtă activitate fizică şi cât de intensă, concluzionează autorii studiului.

Intensitatea activităţii fizice, mai importantă decât durata

Studiul demonstrează că mărirea intensităţii exerciţiilor poate combate efectele sindromului metabolic, acea serie de factori îngrijorători de risc ce îi predispun pe unii la dezvoltarea diabetului de tip 2, atacuri şi probleme cardiovasculare.

Datele folosite în studiu provin din cea mai mare bază de date în domeniul sănătăţii din Norvegia. 4631 de femei şi bărbaţi sănătoşi, adulţi, au fost testaţi pentru capacitatea maximală de consum de oxigen, cel mai des folosit indicator pentru măsurarea nivelului general de condiţie fizică.

Analizând chestiunea durată versus intensitate, cercetătorii de la Institutul Jebsen au ajuns la concluzia că intensitatea prevalează în determinarea capacităţii maximale de consum de oxigen. Cercetătorii au confirmat că metoda antrenamentelor în intervale, cunoscută şi sub denumirea de antrenamente în intervale 4x4 este cea mai rapidă şi eficientă în creşterea nivelului condiţiei fizice. Ea presupune patru (sau mai multe) perioade scurte de efort foarte intens (de obicei 4 minute) urmate de acelaşi număr de perioade de efort la intensitate mai mică.

Un aspect esenţial este acela de a rămâne activ fizic de-a lungul anilor. Beneficiile de a fi fost activ în tinereţe sunt mici, dacă oamenii sunt inactivi pe măsură ce înaintează în vârstă. "Chiar dacă erai foarte activ fizic la o vârstă tânără, trebuie să rămâi activ de-a lungul anilor, pentru a te bucura de beneficiile aduse condiţiei fizice de activitatea fizică", arată într-un final profesorul Wisloff din cadrul Institutului.

Romeo CHIRIAC