Cea mai recentă hartă a Lunii, realizată de o echipă internaţională de cercetători, arată că satelitul natural al Pământului are rezerve reduse de apă şi a scos la iveală existenţa, la poli, a noi cratere, nedetectate până recent, informează AFP.

"Suprafaţa lunară ne poate spune multe lucruri despre subsolul acesteia", a explicat C. K. Shum, profesor de ştiinţe ale pământului la Universitatea de Stat din Ohio, membru al unui grup internaţional de cercetători care a realizat această hartă a Lunii, ce a fost publicată vineri în revista Science.

"Până în prezent, topografia lunară era limitată, iar acum, prin intermediul acestei noi hărţi foarte detaliate (cu o precizie de 15 kilometri), putem confirma că există foarte puţină apă la suprafaţa şi în interiorul Lunii", a mai explicat profesorul.

"De asemenea, putem folosi aceste informaţii pentru a căuta apă pe alte planete, cum ar fi Marte", mai subliniază Shum.

Aceasta este prima hartă a Lunii care acoperă suprafaţa acesteia de la polul nord la polul sud, cu măsurători topografice detaliate, atât ale suprafeţei ascunse, cât şi ale celei vizibile.

Cel mai înalt vârf de pe Lună are o altitudine de 11.000 de metri şi se află în bazinul Dririchlet-Jackson, în apropierea ecuatorului, în timp cel mai jos punct este situat în craterul Antoniadi, în apropierea polului sud, la o adâncime de 9 kilometri.

Pentru a realiza această hartă precisă, cercetătorii au utilizat un laser cu altimetru (LALT), plasat pe satelitul japonez SELENE (Japanese Selenological and Engineering Explorer).

Coordonatorul proiectului a fost japonezul Hiroshi Araki, de la Observatorul Astronomic Naţional din Japonia.

Această nouă hartă va fi utilă pentru ghidarea vehiculelor utilizate pentru explorarea suprafeţei Lunii şi pentru cercetarea resurselor sale geologice.

Hiroshi Araki şi echipa sa au măsurat şi rezistenţa suprafeţei Lunii, dar şi duritatea scoarţei lunare.

Dacă ar curge apă la suprafaţa Lunii, atunci scoarţa acesteia ar fi mai subţire, însă nu este cazul satelitului natural al Pământului. Suprafaţa scoarţei lunare este prea rigidă pentru a permite unui lichid să curgă.

Harta precedentă a Lunii a fost realizată în 1994, în timpul misiunii Clementine, şi oferea o precizie de 20 - 60 de kilometri, dar numai în anumite puncte, nu pe întreaga suprafaţă a satelitului.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Luna conţine cantităţi reduse de apă .

Comentarii