Sahara a devenit cel mai mare deşert al planetei în urmă cu 2.700 de ani, după o perioadă de transformare foarte lentă, potrivit unui studiu care repune în discuţie o teorie emisă în 2000, potrivit căreia deşertificarea ar fi fost bruscă, şi care a fost publicat în revista Science şi preluat de AFP.

În urmă cu 6.000 de ani, Sahara era foarte verde, acoperită de arbori, savane şi numeroase lacuri. Regiunea, care depăşeşte ca mărime Australia, era locuită de oameni, spun autorii studiului.

Cea mai mare parte din indiciile fizice care ar fi putut oferi informaţii despre evoluţia geografică a Saharei au dispărut. Însă, studiind straturile de sedimente prelevate de pe fundul unuia dintre cele mai mari lacuri care mai există în Sahara, Yoa, situat într-o regiune din nordul Ciadului, echipa de cercetători europeni, canadieni şi americani a putut reconstitui istoria regiunii din ultimii 6.000 de ani.

Specialiştii au analizat sedimentele, au efectuat teste geochimice şi au examinat indicatorii biologici, precum polenul provenind din arbori şi plante care se găseau peste tot în zonă înainte ca deşertul să se instaleze. Cercetătorii au analizat şi rămăşiţele microorganismelor acvatice.

Rezultatele contrazic teoria potrivit căreia Sahara a devenit un deşert în urmă cu 5.500 de ani, în doar câteva secole, marcând sfârşitul perioadei umede africane, când ploi sezoniere precum musonii udau regulat regiunea, a explicat Stefan Kröpelin, geolog la Institutul de arheologie preistorică de la Universitatea din Koln, Germania, principalul autor al studiului.

În 2000, analiza sedimentelor obţinute în urma forajelor efectuate în largul coastelor din vestul Mauritaniei au indicat o creştere bruscă a prafului transportat de vânturi care suflau spre exteriorul Africii sahariene, potrivit unui studiu realizat de Peter deMenocal, de la Universitatea din Columbia, New York.

Datele colectate din lacul Yoa arată contrariul, adică faptul că tranziţia climatică a fost una treptată, a spus Kröpelin. Vegetaţia tropicală abundentă s-a redus treptat, după care a dispărut iarba care acoperea solul, apoi s-a instalat deşertul, a explicat acesta. Geologul german nu contestă datele culese de Peter deMenocal, însă este de părere că aceastea nu au fost interpretate corect.

Lacul Yoa, cu o adâncime de 24 de metri, continuă să fie alimentat cu apă de rezervoarele subterane care s-au umplut în perioada umedă a Saharei, ce a început în urmă cu aproape 15.000 de ani. Rezervele de apă sunt destul de bogate pentru a înlocui cei şase metri de apă pierduţi de lac anual prin evaporare, spun cercetătorii care adaugă că precipitaţiile anuale nu depăşesc câţiva milimetri.

Deşertificarea Saharei a avut drept consecinţă alungarea populaţiilor din sudul Africii de Nord şi ar putea fi resposabilă de venirea civilizaţiei egiptene a faraonilor, spun cercetătorii.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Sahara a devenit deşert după o lungă tranziţie.

Comentarii