În absenţa înotătoarelor, aligatorii plonjează şi urcă la suprafaţa apei, deplasându-şi plămânii din faţă în spate sau lateral, potrivit unui studiu realizat de doi cercetători americani, publicat în The Journal of Experimental Biology şi preluat de AFP.

"Acest lucru le permite să navigheze într-un mediu acvatic fără să tulbure prea mult apa", a explicat Todd Uriona, de la Universitatea din Utah, care a adăugat că "acest lucru este, probabil, important pentru că le permite să se apropie de pradă fără să facă valuri".

Potrivit lui Uriona şi coautorului studiului, Coleen Farmer, alţi amfibieni, precum crocodilii, anumite salamandre şi broaşte ţestoase au proprietăţi pulmonare similare.

Pentru a valida ipoteza lor, cei doi cercetători au pus electrozi pe cinci grupuri de muşchi ale unor aligatori tineri, cu vârsta de doi ani, măsurând între 38 şi 50 de centimetri (exemplarele adulte ating o lungime de peste patru metri) şi au analizat mişcările animalelor într-un bazin cu apă. Cercetători au constatat că mişcările erau comandate prin deplasarea plămânilor în interiorul corpului.

Observaţiile contrazic teoria potrivit căreia aligatorii deţin o diafragmă puternică, ce îi ajută să respire şi să alerge în acelaşi timp.

Studiul sugerează că muşchiul nu s-a dezvoltat decât în momentul în care reptilele precum crocodilii au început să trăiască în apă, în timpul cretacicului, în urmă cu 145 de milioane de ani.

În timpul triasicului, cu cel puţin 100 de milioane de ani mai devreme, strămoşii aligatorilor, crocodililor şi ai altor caimani aveau mărimea unei pisici şi trăiau pe uscat, spune Uriona.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Aligatorii înoată deplasându-şi plămânii în interiorul corpului.

Comentarii