Celebrul umor negru al britanicilor, plin de sarcasm, cruzime şi autoironie, este moştenit pe cale genetică, potrivit unui studiu realizat de o echipă de cercetători canadieni, preluat de telegraph.co.uk.

Insultele din toată inima sau glumele nepotrivite despre subiecte serioase, precum războiul, constituie exemple de umor britanic. Obsesia poporului britanic pentru sarcasm şi autoironie lasă perplecşi reprezentanţii altor naţii.

Cercetătorii canadieni sunt de părere că aplecarea britanicilor pentru comedie crudă şi umor făcut pe seama altora sunt moştenite genetic.

Profesorul Rod Martin, coordonator al studiului, spune că britanicii iubesc cruzimea mai mult ca alte popoare. "Este posibil să existe diferenţe între popoare în ceea ce priveşte simţul umorului, iar acestea să fie determinate de diferenţele genetice şi cele dictate de mediu", a spus Martin. "Britanicii au o mai mare toleranţă pentru o gamă largă de forme de expresie a umorului, inclusiv ceea ce americanii ar numi sarcasm agresiv sau denigrare", a adăugat profesorul.

La studiul realizat de echipa profesorului Martin, de la Universitatea din Ontario de Vest, Canada, au participat 5.000 de persoane - 2.000 de perechi de gemeni din Marea Britanie şi 500 din America de Nord.

"Umorul pozitiv" - care privea partea frumoasă a vieţii - este practicat de ambele părţi ale Atlanticului.

Totuşi, "umorul negativ", care acoperă o gamă largă de sentimente, de la tachinare la rasism şi umilire sexistă, a fost asociat genetic numai britanicilor. Cercetătorii sunt de părere că în rândul americanilor, umorul crud este "învăţat", nu moştenit genetic.

Actorul britanic Charlie Higson este de acord cu ideea că umorul britanic are unele aspecte unice, însă crede că umorul american este mai spiritual şi mai sofisticat. "Ceea ce nu înţeleg americanii este dorinţa britanicilor de a se ironiza permanent, însă ei înţeleg ironia", spune acesta. "Umorul americanilor este mult mai sofisticat decât cel al britanicilor. Uitaţi-vă la serialele lor - nivelul de inteligenţă şi sofisticare din «Prietenii tăi» - noi nu avem nimic ce se poate compara cu acesta", a spus Higson.

"Umorul nostru este mai mult făcut pe seama proştilor care fac lucruri prosteşti, în timp ce umorul lor este despre persoane inteligente care fac lucruri inteligente", a adăugat acesta.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Umorul britanic, moştenit genetic.

Comentarii