Lucian AVRAMESCU

Bună seara, prieteni, m-am reîntors de pe front
Cum care front? Tunurile au tras neîncetat
Grav rănită e ziua, am pansat-o cum m-a dus capul
Cu al metaforelor mele halat

Am dat ocol, avangarda e dusă
Ariergarda decimată-i și ea
Armatele rămase stau pe tușă
Iar întărirea ia-o de unde nu era

Delirezi, îmi spuseră unii la New York
Aiurea-n tramvai! fu exclamația în București
Nu e niciun război, n-a murit nimeni
Nu mai umbla cu povești

Trag de pixul meu ca de un picior tăiat
Grav rănite îmi sunt silabele toate
Lumea de ea însăși s-a rătăcit
Și-s slabe speranțe ca din văgăuni să se-arate

Bună seara, vă spun cu tristețe
Degeaba am tras cu toate odgoanele de asfințit
Fiindcă vagoanele cu amărăciune au mers mai departe
Iar un copil de patru ani a murit

Ce-am mai văzut, ce-am pus pe hârtie?
Multe-s de povestit din lumea ce sucomba
Am vrut s-o vaccinez cu poezie
Dar n-are niciun efect lacrima mea