Lucian AVRAMESCU

Mă văicăream că nu avem un partid patriotic, iar seceta patriotismului a pârjolit ţara şi a secat fântânile. Iată că, pe acest fond de anemiere până la deces a iubirii de ţară, a odrăslit brusc, din otrava circumstanţelor, buruiana ”patriotului local”.

Patrioţi locali erau până acum şefii politici ai maghiarilor care, în numele unei iubiri etnice zonale, voiau şi vor o ţară ungurească în mijlocul României. Că băştinaşul Ioşca din Covasna nu vrea aşa ceva, ba chiar e supărat că plodul lui, Ioşca cel mic, a fost separat şcolar de prietenul lui de uliţă, Ionică, iar în recreaţie nu se mai joacă în două limbi pe care le deprindeau unul de la celălalt şi le erau amândurora de folos, ci fiecare între zidurile despărţitoare ale etniei, nu mai contează. Mai marii politici vor altceva şi Ioşca, asemeni lui Ion, funcţionează doar pe post de carne de tun electoral. Dar asta-i o poveste veche, care a îmbogăţit deopotrivă politicienii ambelor tabere şi a lăsat zonele sărace, fără şosele şi cu closete în grădină.

Noua explozie ”patriotică” porneşte de la nişte primari obosiţi de prea mult somn şi de la nişte latifundiari politici numiţi baroni local. Ei au scos pe piaţa de Crăciun un produs retuşat care se cheamă, în ambalajul feeric al prostirii cumpărătorului, ”patriotism local”. Unul Cherecheş, de lângă grinda de sus a ţării, vrea să facă o mică patrie numită Provincia Transilvaniei de Nord, iar altul, pe nume Boc, primar de Cluj, o Transilvanie de Vest la care s-a asociat, nemulţumit pe bună dreptate de Bucureşti, unul Chiriţă sau Chirilă, primar de Iaşi, care asociază – de parcă ar fi parcela de grădină a mumă-sii – un fel de Moldovă care se face vestică, anulând Bucureştii, identificaţi – limpede – cu unul Dragnea. El se păcăleşte, aşa cum se păcălesc toţi ”patrioţii local”, fiindcă prăduitori ai României sunt mai mulţi, nu doar cel citat mai sus.

De ce mi se pare fals şi chiar imbecil, dacă nu criminal, acest ”patriotism” pe bucăţele? Aceste noi voievodate, visate de bogătaşii risipiţi egal pe teritoriul naţional, vor anula, oricât de bine le-ar garnisi cu argumentul că doar aşa fac autostrăzi între Pocreaca de Jos şi Pocreaca de Sus, substanţa visului secular de unitate al românilor. Numai că acei români se pare că nu mai sunt, iar urmaşii pe care i-au lăsat, gen Boc, Cherecheş şi ăilalţi, sunt încurcaţi la maternitate, luaţi din greşeală, nefiind legitimi. România Mare, care nici măcar nu mai e mare, fiindcă nişte teritorii sunt dincolo de graniţe, unele la ”prietena” Ucraina, altele numindu-se Republica (rusă şi sovietică în multe privinţe) Moldova, multe…

România, ţara care se învecinează cu români, orfană de patrioţi şi preluată de scursuri autohtone care au stricat, vândut şi dărâmat tot ce stătea în picioare, şi-a găsit ”salvarea”, iată, în primarii şi baronii locali care se vor cu totul autonomi. Aceşti bulibaşi de primării şi de averi vor mai mult, întorcându-se la principiul medieval al puterii locale absolute. Vor face ei mai mult pentru cnezatele şi voievodatele lor? Vor face ceea ce au făcut şi până acum, averi pentru ei, iar România, care oricum e ciuntită, se va face zob, spre încântarea atâtora.