Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Câteva săptămâni petrecute departe de viaţa boemă şi lipsită de griji ridicată pe bani din afaceri cu statul sau cu administraţiile publice locale au darul de a schimba mentalităţi.
Şi nu mă refer aici la cei care pleacă în concediu pe Coasta de Azur sau în Alpii din Austria, ci la un alt tip de „călătorie”. Una în care se merge cu cătuşe la mâini şi despre care nimeni nu ştie când se termină. O „excursie” în care nu prea îţi alegi colegii de cameră şi în care nisipul de la Mediterana se vede doar la televizor, acolo unde acesta există.
Valul de reţineri şi arestări din ultimele luni a condus la necesitatea extinderii spaţiilor destinate persoanelor private de libertate. E un semn că acţiunile DNA şi DIICOT nu se vor opri.
Totuşi, nu vreau să vorbesc aici despre ceea ce se vede deja cu ochiul liber la toate posturile de televiziune şi prin toate ziarele tipărite sau online. De ceva vreme a apărut un nou fenomen care înfloreşte de la o zi la alta: delaţiunea.
Oameni care până mai ieri erau puternici pe poziţii şi îşi permiteau să persifleze tot ce era în jur şi-au dovedit micimea la scurt timp după ce au ajuns după gratii. Iar pentru a-şi salva pielea au găsit calea cea mai simplă pentru ei: să-şi toarne cu sârg colegii alături de care au furat. Probabil se merge pe principiul împreună la bine, împreună şi la greu, ceea ce nu este rău, pentru că în felul acesta reuşim să aflăm şi noi cine şi cum a furat în aceşti ani.
Numai că, acest proces are şi partea lui perversă, în sensul că sediile din ţară ale DNA-ului vor fi luate cu asalt de toţi cei care cred că ştiu despre existenţa unor fapte penale. Cu siguranţă vor fi şi plângeri întemeiate, cu documente, nume şi fapte, dar va fi şi mult balast, poveşti nemuritoare puse pe hârtie din bârfa străzii.
Suntem într-o etapă extrem de agresivă a delaţiunii, iar dacă nu se va interveni pentru a stopa plângerile cu tentă şi nefondate riscăm să blocăm activitatea parchetelor şi, în special, a DNA-ului, instituţie la care românii încep să se uite ca la un soi de sfânt.
Sper să existe şi o parte pozitivă, în sensul că oamenii care îşi propun să se căpătuiască rapid din bani furaţi să se gândească de câteva ori înainte de a-şi băga mâna unde nu trebuie.
(25 feb 2015, 13:45:54
De ce mi se pare ciudată este pentru că sistemul acesta al normativelor penale își are propriile sisteme de reglaj.
Astfel, nu cred că nu știai că o mărturie mincinoasă este INFRACȚIUNE și se pedepsește cu pârnăica.
Referitor la denunțurile fundamentate pe Radio Șanț, de asemenea este prevederea referitoare la „Inducerea în eroare a organelor judiciare” 268 N.C.p (fostul denunț calomnios din V.C.p.)
Iacătă cam la ce trebuie să mediteze „glumeții” * puși pe șotii vindicative:
„(1) Sesizarea penală, făcută prin denunţ sau plângere, cu privire la existenţa unei fapte prevăzute de legea penală ori în legătură cu săvârşirea unei asemenea fapte de către o anumită persoană, cunoscând că aceasta este nereală, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Producerea sau ticluirea de probe nereale, în scopul de a dovedi existenţa unei fapte prevăzute de legea penală ori săvârşirea acesteia de către o anumită persoană, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.”
Deci, per ansamblu, ipoteza escaladării denunțului calomnios își are, de la sine, propriul mecanism de reglaj.
-----
* Printre glumeții art. 268 N.C.p aflându-se inclusiv mult-iubita mea pretenuță-jude – Lola Cicci di Tormenta!
We will see!
După ce scoț achitare pe fuckătura aceea de dosar, urmează penal pe 268, civil pe încălcarea dreptului la viață privată cu obținerea unor daune materiale corespunzătoare și a unor despăgubiri morale care să acopere, proporțional, atingerea adusă dreptului personal nepatrimonial.
Unde mai pui sesizarea către CSM, referitoare la starea de țâcneală a Lolei.
Are treabă de amu, săraca imprudentă guralivă.