Lucian AVRAMESCU

Un bun amic, cititor al scrisului meu, jurnalistic sau poetic, mi-a pus o întrebare aproape încuietoare. Voi, ziariștii, zice el, ați scris tone de articole despre teroristul Omar Hayssam care v-a răpit niște colegi, iar eu, tu, noi, cetățenii acestei țări, am plătit niște milioane, multe, de dolari, spre a-i recupera și readuce în țară cu gâtul netăiat. Banii au fost plătiți, din buzunarul contribuabilului, prin dispeceratul Băsescu, cel care s-a și împăunat cu titlul de salvator și a zis că ne dă peste 50 de ani amănunte cum au curs și decurs epopeicele întâmplări.  Până aici lucrurile par, în ceața lor deasă, clare. Ce s-a petrecut cu averea teroristului prins, scăpat, iar prins și condamnat la o veșnicie de pârnaie? Condamnați sunt și frații lui, negăsibili însă. Ce s-a petrecut cu averea trecută pe numele lor? Aici nu se suflă o vorbă. Unde-s banii fiindcă, zice amicul meu cu deplină îndreptățire, eu, cetățeanul, i-am dat din buzunar. Ai dat și tu să-ți scapi colegii. Nu-i normal să ni-i cerem îndărăt? E normal. Și am început să caut și eu prin documente, anchete de presă (ultima publicată chiar de Jurnalul Național), comunicate oficiale, discursuri prezidențiale în care averea teroristului trecea în custodia ”prea cinstitului” nu știu care, tot sirian, dar cu față umană, cum îl alinta președintele. Averea, de peste 100 milioane euro, a teroristului, condamnat definitiv, a trecut în proprietatea mea, cetățeanul plătitor al despăgubirii? Aș! De la un preacinstit la alt preacinstit, de la el la frați, condamnați și ei dar dispăruți nu se știe unde, ajunsă la rude și neamuri și prieteni ai teroristului din pușcărie, averea a rămas întreagă și a sporit. În folosul celui păgubit, adică al meu, cetățeanul român de profesie fraier? Nici pomeneală!  Cineva are pesemne un interes ca pușcăriașul dintre gratii să rămână bogat și rentabil afară. O fabrică a lui, trecută prin neveste, subneveste, frați condamnați, preacinstiți și preacinstite, sub blagoslovirea legii din România și a înalților ei aleși, produce, e în același loc, la Vatra Dornei, și deșartă milioane beneficii. Se cheamă, cred, tot Bucovina Mineral Water, e în același loc, îmbuteliază izvorul meu și-l vinde cu profit gras. O fi, zic, la atâta tevatură câtă vedem în aceste zile, cu granguri arestați, mulți băștinași, trecută în patrimoniul statului. Averea teroristului a fost confiscată, făcută bani, iar banii împărțiți celor care am cotizat, prin înalta administrare a lui Traian Băsescu, încrezători că el va face ce trebuie, la salvarea ziariștilor. Ni-i bagă în pensie și-n laptele praf pentru copii. O dată pe săptămână mâncăm din averea teroristului furată de la noi și pe care statul, în nemărginita lui milostenie, ni i-a dat îndărăt. Am vorbit cu un coleg, de meserie anchetator de presă. A râs ținându-se cu mâna de burtă. Teroristul Hayssam continuă să fie un respectabil întreprinzător român, taie mai departe, prin preacinstitele cunoștințe și rude, păduri și soarbe în sticle Bucovina ape minerale. Pe sticle, îmi spune colegul jurnalist, nu scrie ” Beți, că e bună! Garantează teroristul numărul unu Hayssam”. Ar trebui, zic eu, să se iscălească pe ele Băsescu, sau alt înalt politician îmbârligat în această mânărie.

DNA-ul a smuls ropote de aplauze  înghesuind în țarcul pușcăriei niște parlamentari  care ciordeau păduri. N-ar trebui, pentru ca activitatea procurărească să fie întreagă, ca averile furate de teroristul Hayssam  să fie date îndărăt țării, adică năpăstuiților mereu jefuiți? Nu, n-am știut că beau uneori apă minerală parafată de ”teroristul numărul unu” cu bon de garanție de la pârnaie. Cred că noii candidați la funcția supremă în stat, acum până nu se încheie turul doi, ar trebui să răspundă și unor întrebări de acest gen. Ce faceți cu averile teroriștilor, dovedite a fi furate? Li le lăsați? Păi atunci ce atâta osteneală să-i băgați la pușcărie? Chemați-i de  ziua națională la Cotroceni și pozați-vă cu respectabilul terorist, producător de cherestea de bună calitate și de apă de Bucovina. Ce opreliște internațională împiedică statul român să confiște averea teroristului pentru a avea și noi acolo, ceva, o despăgubire la care ne dă dreptul legea, o făbricuță, un pișcot industrial de câteva milioane de  euro? De ce să nu fiu eu, cetățeanul, prin statul meu, dacă îi e greu să mi le dea direct, proprietar pe fabricile teroristului? El e la pârnaie și, formal, i-a fost confiscat tot. Poate că eu, poporul  mereu tras în piept, mă dovedesc mai bun administrator al – iau exemplul cel mai la îndemână – Bucovina Mineral Water, decât teroristul aflat la pârnaie rămas, printr-o îmbârligătură de frați, neveste și ”prea cinstiți sirieni”, proprietar!