Narcis SIRETEANU

Circa 100.000 de euro sunt cheltuiţi în fiecare săptămână pe echipamentul şi pe salariile celor 15 medici care se străduiesc să-l menţină în viaţă pe Michael Schumacher. În mod artificial, căci natura şi-a spus de mult cuvântul. Inclusiv un medic, prieten apropiat cu fostul pilot de curse, consideră că „asistăm la lungul adio al lui Michael”. O agonie inutilă. Şansele de a reveni la o viaţă naturală fiind zero. Boală lungă, moarte sigură. Mai sigură de-atât nu se poate.

Şi tot acest preţ pipărat, plătit cu viaţa unui om şi cu cheltuieli astronomice, pentru ce? Pentru un moft al unui individ care nu mai putea de bine. Care primise de la viaţă înmiit şi înmilionit faţă de muritorii de rând. Care nu se săturase de adrenalină, deşi se bucurase din plin de efectele ei, în cursul anilor mulţi de pilotaj în Formula Unu.

A vrut schi, neapărat pe pârtii periculoase. Putea să aleagă şahul, tenisul de masă ori cricketul. Chiar şi boxul, care, deşi nu e un sport blând, are totuşi un grad de risc mai redus. Dar el, nu şi nu. A vrut schi. Musai schi. Şi i-a înfuriat pe zeii care îl ocrotiseră, în cursul carierei de pilot, pentru a nu sfârşi mort ca brazilianul Ayrton Senna sau desfigurat ca austriacul Niki Lauda.

Până la urmă, neamţul Schumacher a primit ce a tot căutat cu lumânarea. E bine acuma, ca legumă de lux? Atâta lume plânge după el.

Schumacher îşi pune autograful funebru pe o foarte lungă listă de victime de lux ale schiului. O amintim doar pe actriţa Natasha Richardson, fiica Vanessei Redgrave şi soţia lui Liam Neeson. Şi pe asta a mâncat-o undeva.

Vedetele de talia celor doi ar trebui să fie mult mai atente cu viaţa lor. Pentru că viaţa lor, de la un moment al carierei încolo, nu le mai aparţine. Viaţa lor aparţine publicului care îşi rupe din leafă să le aplaude evoluţia. Milioanelor de admiratori, care şi i-au ales ca repere demne de urmat.

Acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare.