Tiberiu AVRAM

Vineri dimineaţa, la ora la care funcţionarii îşi savurau prima cafea la birou, colegii de la Radio Top (dar şi de la „Monitorul de Suceava”), Sorin Avram şi Doru Popovici, înfierau cu mânie proletară un redactor care, (ce tupeu!), nu tratase un subiect conform altor norme de conduită decât cele ştiute de toţi. Redactorul în cauză este Adelina Talpalariu, iar articolul se referea la faptul că nişte elevi de la Liceul cu Program Sportiv „se dezlănţuie haotic pe Harlem Shake, în laboratorul de franceză al şcolii”. În, probabil, cea mai mare realizare a vieţii lor, elevii izbesc cu picioarele mobilierul sălii de curs, doboară câteva bănci şi scaune din sala de clasă, în timp ce unul dintre ei dansează bezmetic pe o bancă, cu tricoul scos.

O mică paranteză. Nu înţeleg pornirile adolescenţilor de astăzi de a copia, imediat, toate tâmpeniile planetare. Este explicabil, însă, atunci când ai modele intelectuale indivizi ca Adrian Mutu şi Bănel Nicoliţă, care, în lipsa unor performanţe în domeniul sportiv, s-au remarcat în ultima perioadă doar cu Harlem Shake.

Să revenim, însă, la colegii de la Radio Top. Autoarea articolului a fost luată la rost doar pentru că şi-a permis să scrie aşa ceva. De parcă, spuneau ei, ar fi făcut „şcoala de maici”. Mai spuneau Sorin şi Dodo că Adelina ar fi fost bună pe vremea lui Ceauşescu, pentru a înfiera tot felul de activităţi neconforme cu linia trasată de partid. „Izbesc cu picioarele mobilierul”, a spus Sorin, după care a continuat cu o întrebare retorică, în deplina admiraţie a lui Dodo: „şi ce i-au făcut mobilierului? I-au pus atele, l-au pus în ghips?”

Măi dragă Sorin, dragă Dodo, zău dacă vă înţeleg. Vouă vi se pare normal ca nişte elevi să se comporte astfel în incinta unei şcoli? Dacă făceau asta pe masa din sufrageria mămicii lor şi loveau cu picioarele mobila de săreau milieurile cât acolo, nu avea nimeni nimic cu ei. Iar părinţii sunt convins că i-ar fi pupat dulce: „Odorul mamii, ce deştept şi civilizat eşti! Cu cine semeni?” Dacă ar fi dansat pe o masă la Radio Top şi ar fi lovit cu picioarele mixerul, monitoarele şi ce mai era prin zonă, probabil că voi, Sorin şi Dodo, i-aţi fi aplaudat frenetic. Că doar ce, i-ar fi trebuit atele mixerului sau monitoarelor? Ar fi trebuit puse în ghips?

Eu ţin minte că la şcoală mergi şi pentru a mai adăuga câţiva ani de educaţie la cei şapte de acasă. Dacă îi ai. Iar educaţie înseamnă şi să respecţi proprietatea altuia, bunurile altuia. Fie şi băncile, în cazul de faţă. Cineva a muncit pentru ca ei să le poată avea. Educaţie înseamnă şi să te comporţi adecvat locului în care te afli. La teatru, la operă, trebuie să ai o anumită ţinută. Vestimentară şi vocală. Fâşcâi şi mănânci seminţe pe stadion, nu te condamnă nimeni. Dansezi în orice stil şi în ţinuta pe care o vrei în club sau discotecă. Dar sala de clasă este pentru altceva. Ne mirăm de apucăturile multora dintre tinerii din ziua de astăzi, suntem şocaţi că habar nu au să scrie, cât de cât, româneşte, dar îi încurajăm să se urce cu picioarele pe bănci, să le trântească de pereţi şi să-l ia ca model intelectual pe Mutu şi prafurile lui.

Dacă asta este o gândire comunistă, atunci hai să lăsăm toţi elevii, ba chiar să-i îndemnăm, să distrugă, ori măcar să dea cu picioarele în tot ceea ce văd prin jur. Prin clasă, prin biblioteci, prin baruri, prin parcuri, că doar, nu-i aşa, nu mai suntem pe vremea lui Ceauşescu…