Sorin AVRAM

De Paşte, de bună voie şi nesilit de nimeni, Pro TV-ul i-a făcut reclamă judeţului Suceava. Sau Bucovinei, cum îi spun autorităţile şi reporterii de televiziune judeţului nostru. Pro TV-ul a prezentat în câteva rânduri peisajele, pensiunile, mâncărurile şi avioanele de mici dimensiuni pregătite să-i plimbe pe turişti pe deasupra munţilor, printre fripturile de miel şi prin aşternuturile proaspăt spălate.

Reportajele difuzate de unul dintre cele mai urmărite canale de televiziune din România a început la intrarea în municipiul Suceava dinspre Fălticeni. Şi a început prost, fiindcă biroul de turism amplasat acolo era închis, iar calculatorul împlântat în coasta acestuia pentru a-i ajuta pe musafiri să se orienteze nu funcţiona. Biroul de turism înseamnă o casă din bârne care a fost închisă în secunda doi după ce în urmă cu un an, parcă, a fost deschisă cu surle, trâmbiţe şi declaraţii referitoare la Suceava turistică.

Pe lângă casa din bârne care stă închisă la intrarea în municipiul reşedinţă de judeţ, autorităţile s-au gândit să facă încă un birou de turism. Însă, unul modern. Astfel, în centrul oraşului a apărut o clădire interesantă, căreia îi spune pompos centru de informare şi promovare turistică. Numai că noua clădire a mâncat din puţinul spaţiu pe care îl avea pentru a putea respira Biblioteca „I. G. Sbiera”. Centrul de informare şi promovare turistică se potriveşte în peisaj ca nuca de perete sau ca nuca pusă în păstrăvul afumat ori în afinata cu care sunt ademeniţi turiştii.

Pe lângă faptul că respectiva clădire pentru care s-au tocat o grămadă de bani nu-şi are locul în apropierea Bibliotecii, aceasta este la fel de utilă ca şi casa de bârnă care stă închisă la intrarea în Suceava dinspre Fălticeni. Ce om vine la Suceava şi se-apucă să bâjbâie în căutarea unui centru de informare turistică, despre care nici măcar nu e sigur că există? Când ajung la Suceava, turiştii caută Cetatea de Scaun, mănăstirile şi pensiunile, şi nu un centru de informare. Iar pentru a găsi obiectivele turistice şi unităţile de cazare, turiştii au nevoie de nişte indicatoare puse unde trebuie. Apoi, turiştii de astăzi îşi iau informaţiile de care au nevoie de pe internet. Şi au de unde, fiindcă mai toate unităţile de cult şi pensiunile au pagini de web, ca să nu mai vorbim despre multe site-uri care publică informaţii legate de petrecerea vacanţelor. Cei care nu au descoperit, încă, internetul îi pot descoperi uşor pe muncitorii sprijiniţi în coada lopeţii sau pe mătuşile ascunse pe după gardurile caselor care abia aşteaptă să fie întrebate câte ceva.

Cu toate acestea, autorităţile continuă să arunce bani pe toate prostiile, inclusiv pe centrele de informare turistică. Şi o să mai facă, atâta timp cât fiecare partid care ajunge la putere are firme de construcţii care au nevoie de lucrări şi membri de partid care vor un serviciu la care să nu facă nimic.