Lucian AVRAMESCU

Dintr-un bordei de zăpadă, pe o ușă de automobil captiv, devenit izbă de eschimos, iese o femeie zgribulită, dar cu destulă energie a disperării pentru a-și ţipa spaima de a muri îngheţată, ea și cei doi copii minori bănuiţi înăuntru. Nu mai avem benzină, n-am lapte pentru copii, n-avem apă, murim aici și nimeni nu face nimic. Suntem de ieri înzăpeziţi! E ceea ce prinde, într-un microfon în care suflă energic vântul, un reporter, singurul- în nemernicia lui, desigur, așa cum ar clama un politician - care s-a încumetat până lângă mormântul de zăpadă al acestei familii năpăstuite, surprinse de viscol pe o șosea zis europeană dintre Urziceni și Buzău. Asemenea acestor sinistraţi într-o ţară a nimănui, alte sute.
Butonez din bordeiul meu de zăpadă de la Sângeru (deocamdată n-am nici o șansă să plec spre București, unde am treburi redacţionale), avantajat de lemnele care trosnesc în sobă, televizorul. O limuzină lustruită, fără zăpadă pe roţi, de parcă a fost parașutată, oprește lângă niște scări de palat. Un servitor în costum deschide ușa din spate, de parcă cel dinlăuntru ar fi fost infirm și n-ar fi putut acţiona singur mânerul. Coboară vesel, încheindu-și un nasture al costumului de culoare închisă și urcă sprinten, mimând o sportivitate exersată. Politicienii noștri sunt toţi sănătoși, fără beteșuguri și reumatisme lumești, mereu cu analizele la zi. Imagini dintr-o sală unde se negociază ceva. De o parte Unul (câţiva figuranţi pe lângă el), de cealaltă, aliniaţi smirnă, mai mulţi, identici în privirea lăcrimoasă și supusă prin care-și proclamă respectul și mai ales imensa iubire pentru cel din faţă care le vorbește grav și în totul stăpân pe situaţie. Au rezolvat, zic eu, chestiunea sinistraţilor rămași cu copii și bătrâni în viscol, pe șoselele stăpânite de iarnă ale patriei. Discută, cu certitudine, recuperarea ultimilor sinistraţi. Elicopterul cu care a navigat aerian pe la toate chermezele și bâlciurile cel care conduce dialogul face probabil cursă după cursă. Pilotul poate că ar trebui înlocuit. Dau tare să aud ce zic acei oameni preocupaţi, desigur, de soarta celor pe care-i reprezintă. Pe mine, zice conducătorul discuţiei și toţi ceilalaţi, bărbaţi și femei, ascultă numai ochi și urechi, mă interesează doar interesul naţional. E clar. Dacă-l interesează doar interesul naţional, înseamnă că se ocupă de sinistraţi, copiii acelei femei sunt deja la căldură, maşinile răsturnate, cu oameni în ele, pe câmp, au fost culese una câte una. Premierul va fi de la PD-L, mai aud în televizor şi lumea, deodată, se prăbuşeşte pe mine.
E iarnă. Iarna a început, în toată grozăvia ei românească, splendidă şi câinoasă, fix în momentul în care s-a isprăvit tămbălăul electoral. S-a isprăvit, în multe case, şi chilul de ulei primit contra vot, pufoaica se dovedeşte, în faţa crivăţului, subţire. Afişele zâmbitoare şi îmbietoare ca text de pe stâlpi şi şosele au fost ferfeniţite. A rămas frigul, ameninţarea creşterii taxelor şi impozitelor (în Bucureşti vor creşte cu 20 la sută de la l ianuarie) şi spectrul ucigaş al şomajului. Zeci de mii de oameni vor pleca acasă. Să rabde împreună cu ai lor. Delegaţia FMI e la noi. Tipi ciudaţi, neînvăţaţi cu zâmbetul protocolar. În biroul preşedintelui ţării zâmbesc. Ştiu ei de ce. Miliardele pe care ni le-au dat şi pe care dragii noştri politicieni le-au dat deja pe Apa Sâmbetei vor aduce în conturile instituţiei de peste Ocean alte miliarde. Dobânzile. Cine le va plăti? Femeia cu copiii rămaşi în zăpadă, pe o şosea europeană din România. Eu, tu, el, ea. Noi, votanţii de serviciu, iubitori şi neiubitori ai celor aleşi. Un politician din deja conturata opoziţie spune, pe un alt post de televiziune, că marea negustorie a acestor zile este cumpărarea de parlamentari pentru consolidarea partidului-stat. Până la ultimul salariat bugetar a ajuns mesajul – te înscrii în PD-L, rămâi, nu te înscrii, eşti primul care pleacă. Mă gândesc dacă primii mesageri oficiali ajunşi la familiile înzăpezite nu vor pune scurt şi sec întrebarea: ”Te înscrii în PD-L, te deszăpezesc! Nu te înscrii, te las aici să îngheţi!”
P.S. Nu m-a surprins desemnarea lui Boc. Am râs însă la şmecheria preşedintelui care a spus că trebuie consultat doar asupra miniştrilor din CSAT. Ceilalţi sunt la libera voie a premierului. Am pariat că domnul Boc, împotriva, desigur, a voinţei prezidenţiale, o va numi pe doamna Udrea la Turism. E - ce naiba - un premier cu coloană vertebrală. N-o să-şi facă echipa doar după cum i se cântă de la Cotroceni!