Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Luni seară, în interviul dat postului public de televiziune, preşedintele mai aruncă în noi cu o frază care pare scoasă din aceeaşi pălărie.
„Dacă voi ajunge la concluzia că, deşi există o majoritate foarte puternică în Parlament, îmi voi reproşa că nu voi putea fi parte a succesului acestei majorităţi sau în cazul în care criza economică îi va afecta pe români mai mult decât ar trebui să îi afecteze ca urmare a condiţiilor pe care noi le avem, sigur că analizez şi posibilitatea să nu mai candidez încă o dată”.
Puse cap la cap, cele două afirmaţii ne dau deja imaginea unui preşedinte uşor îngrijorat de viitorul său. Sigur, afirmaţia cu “pierderea a 80 la sută din propriul electorat” e puţin exagerată. Ar însemna, conform unul simplu calcul, că în acest moment popularitatea lui Traian Băsescu să se afle undeva între 15 şi 20 la sută. Ceea ce e, cu siguranţă, imposibil.
Există o inerţie puternică în percepţia opiniei publice asupra oricărui politician, iar când vorbim de Traian Băsescu, ea e cu atât mai importantă. O mai fi scăzut poate până pe la 45-50 la sută (în ultimul sondaj avea aproape 60), dar exagerarea preşedintelui are totuşi sens. Ea ne anunţă mai degrabă despre ceea ce crede domnia sa că ar putea să se întâmple decât despre ceea ce crede că s-a întâmplat deja. E mai mult expresia unei îngrijorări decât a unei realităţi. Una confirmată, de altfel, tocmai prin ceea ce spune acum legat de posibilitatea de a nu mai candida încă o dată pentru funcţia de preşedinte.
Să admitem aşadar că, nici prima afirmaţie, nici cea de-a doua, de luni seară, nu sunt deloc întâmplătoare şi că preşedintele chiar e conştient de un pericol în ceea ce-l priveşte. Iar din acest punct, ceea ce ne interesează sau ar trebui să ne intereseze sunt posibilele consecinţe.
Iată cele pe care le intuiesc eu în acest moment. Când Traian Băsescu e îngrijorat de ceva e musai să-l vedem, la un moment dat, acţionând în forţă. E genul de om şi de politician care nu prea lasă lucrurile la voia întâmplării, iar când acestea îl afectează direct, devine chiar agresiv. În sens bun sau în sens rău, asta depinde de cum o percepe fiecare dintre noi.
Ce-ar putea însemna asta în condiţiile date? După părerea mea, preşedintele are în faţă următoarele alternative de acţiune. Dacă alianţa dintre PD-L şi PSD nu-şi va confirma viabilitatea în următoarele două-trei luni, Traian Băsescu va face tot posibilul s-o destrame. Cu orice risc. O guvernare care nu funcţionează, dată fiind situaţia de criză în care ne aflăm, e mult mai nocivă pentru cel ce a girat-o decât orice criză politică pe care ar declanşa-o întreruperea ei.
Traian Băsescu nu e omul căruia să-i fie frică de crize, dar e cu siguranţă politicianul care nu se simte deloc confortabil, dimpotrivă, cu situaţiile ambigue. Or, o alianţă care scârţâie la fiecare mişcare pe care o face şi care mai dă şi rateuri din când în când, asta fiind doar varianta oarecum optimistă, nu-l poate lăsa sub nici o formă indiferent pe preşedinte Băsescu. Slăbiciunea ei, a guvernării, devine, în ochii opiniei publice, slăbiciunea sa, iar un Traian Băsescu perceput drept slab e o oroare. Pe care n-are cum s-o tolereze.
Cum va rezolva această problemă, în cazul, destul de probabil de altfel, în care va apărea, rămâne de văzut. Ceea ce mi se pare acum important e semnalul pe care ni l-a dat. Şi anume că e conştient de pericolul care-l vizează şi că e deja pregătit de o acţiune majoră. Evident, în stilul Traian Băsescu. Adică pe cât de imprevizibil ca moment, pe atât de impresionant din punctul de vedere al consecinţelor.
