Cătălin MIHULEAC

Am auzit de curând - la o emisiune TV, căci acolo se aud toate cele - discutându-se despre „solidaritate”, şi nu-mi aminteam pe unde m-am mai intersectat cu acest cuvânt generos la sonoritate. Poate l-oi fi auzit printr-un film franţuz de război, sau poate printr-unul sud-american, că acolo sarea lacrimilor cristalizează sub forme deseori ciudate.

 Nu-mi aminteam pe unde-am auzit de „solidaritate”, şi pace. Nu cumva pe la manifestaţiile de prin 1990 ale fan-cluburilor Iliescu, atunci când se strigau sloganuri de felul „Nu vindem nici o uzină, pentru asta facem crimă!”? Aceste lozinci democratice le erau adresate lui Ion Raţiu şi Corneliu Coposu, care pentru ideile inoportune au şi luat-o pe cocoaşă, cât să le ajungă şi pe lumea cealaltă. Ştiu, între timp am vândut cam toate uzinele, fără să ne înroşim şişurile cu sânge, dar discutaţi asta cu taica Iliescu, nu cu mine.

În sfârşit, ca să desluşesc înţelesul acestui cuvânt, „solidaritate”, care face deliciul oricărei urechi cu pretenţii, am apelat la o cunoştinţă stabilită de vreo ani zece prin părţile Amsterdamului din Vale. Şi, la amarul tonic al unui gin care ne ataca pe flancuri, l-am rugat să-mi explice el ce-i aia „solidaritate”, că doar e om umblat prin lume, nu ca mine, care pot fi confundat cu o găină ce nu cunoaşte decât preajma coteţului.

Amicul meu, înainte de a-mi răspunde, şi-a înecat până la genunchi privirea în pântecele paharului.

- Solidaritate înseamnă – mi-a răspuns în fine, recuperându-şi privirea din pântecele paharului – că singura dată când am fost jefuit în Occident, nişte românaşi de-ai mei mi-au făcut-o. Eram la vreo 20 de kilometri de oraş. Au fost atâta de solidari cu mine, încât mi-au luat şi banii de taxi.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Nu vindem nici o uzină. Pentru asta facem crimă..

Comentarii