Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Ar fi fost imposibil să trecem cu vederea cel mai important fapt al acestei perioade: iminenţa Crizei economice în România. Dacă l-aş fi avut drept interlocutor pe Ilie Şerbănescu sau pe Liviu Voinea, mai mult ca sigur taifasul ar fi rămas la dimensiunile sociale ale Crizei.
Bogdan Teodorescu e profesor de Marketing politic.
Explicabil de ce ne-am fixat atenţia asupra implicaţiilor politice ale Crizei.
Suntem în ultima săptămână de campanie electorală pentru parlamentarele de la 30 noiembrie 2008. Cum se regăseşte criza în discursurile diferitelor partide? – l-am întrebat pe distinsul partener de dialog.
Bogdan Teodorescu a făcut o scurtă trecere în revistă a prezenţei marii Crize în acţiunile electorale ale principalelor formaţiuni româneşti.
Am tras amândoi câteva concluzii:
1) Eveniment capital al finelui de an 2008 şi al lui 2009, Criza economică nu se constituie în principala temă de campanie a competitorilor. Rupte de realităţile adevăratelor griji ale românului, partidele politice nu s-au adaptat rapid la mutaţiile radicale din conştiinţa colectivă. Oamenii încep să se neliniştească în legătură cu locurile lor de muncă, să se întrebe dacă vor putea achita creditele la bănci, să se gândească la catastrofa numită întoarcerea acasă a celor care lucrează în străinătate. Partidele au rămas înţepenite în temele din primele zile de campanie: dezastrul guvernării de Dreapta (PSD), Ei cu ei. Noi cu voi, (PDL), Stânga vrea măsuri populiste (PNL), ungurii vor să ne ia Ardealul (PRM), minoritatea maghiară are dreptul la autonomie (UDMR), Programul nostru politic vine de la Dumnezeu (PNG).
2) Partidele care şi-au introdus, totuşi, în discursurile de campanie referiri la Criza economică, s-au axat exclusiv pe soluţii. Un consum inutil de vorbe şi hârtie, dacă ne gândim că alegătorilor trebuie să le oferi slogane şi nu teorii. Cine stă să înţeleagă complicatul program anticriză de care face vorbire PNL? Bogdan Teodorescu a dat în acest sens exemplul revoluţiei efectuate de Obama în discursul politic american pornind tocmai de la efectele Crizei. Preşedintele ales a cerut ca America să se sacrifice pentru americani. Spre deosebire de MacCain, care a continuat să susţină străvechea teză a americanilor care trebui să se sacrifice pentru America. O astfel de răsturnare radicală de viziune lipseşte din discursurile de campanie din România.
3) Dacă în campania care a mai rămas, un partid va avea inspiraţia de a se referi la criză printr-un mesaj simplu, uşor de înţeles, cu vădite note emoţionale, are toată şansele să fie învingător la scrutin.
Cam acestea au fost concluziile cu care eu şi Bogdan Teodorescu am fost de acord.
Judecând după mesajele partidelor, se pare că politicinienii n-au ajuns la aceste concluzii.
Păcat!
