Ion CRISTOIU

Preşedintele Traian Băsescu a intervenit din nou public, marţi seara, pentru a justifica gestul de promulgare a Legii privind mărirea salariilor în învăţământ cu 50 la sută.

Nu cred că mai sunt cetăţeni băştinaşi care să se îndoiască de adevăratul motiv al promulgării Legii de către şeful statului: nevoia de a aduce Partidului Democrat-Liberal voturile cadrelor didactice. Intuind riscul ca voturile acestei categorii să meargă către PSD, preşedintele, devenit, cum era de aşteptat, chibiţ electoral al PD-L în campania pentru parlamentare, a socotit că trebuie să intervină de urgenţă.

În astfel de împrejurări rămâne mai mult decât interesantă cohorta de argumente nobile pe care un politician le convoacă pentru a-şi justifica un interes mărunt.

Domnul preşedinte avea la dispoziţie, pentru a justifica promulgarea Legii, o mie şi una de argumente.

Putea zice, de exemplu, că Legea a trecut prin Parlament cu unanimitate de voturi şi de Curtea Constituţională cu aplauze. Drept urmare, domnia sa, preocupat să nu se mai spună că e izvoritor de conflicte dăunătoare ţării, se va înclina. Putea susţine, la fel de simplu, că profesorii mor de foame şi că un om sensibil la suferinţele intelectualilor nu poate să le refuze nişte bani. Sau putea declara, în stilul cu care deja ne-a obişnuit, că a promulgat-o, pentru că aşa vor muşchii lui.

Traian Băsescu n-a apelat la nici unul din argumentele care, între noi fie vorba, îl prind după patru ani de mandat al deciziilor imprevizibile. Domnia sa a simţit nevoia să apeleze la un argument dintr-o sferă teoretică deosebită: nevoia de reformare a sistemului de educaţie. Astfel, marţi seara, în Declaraţia de presă de la Cotroceni, preşedintele a zis la un moment dat că a smuls de la liderii sindicali, „angajamentul, simultan cu promulgarea, al sistemului de educaţie de a trece la o reformă radicală. O spun fără să fac reproşuri cuiva că, până acum, în sistemul de educaţie a fost o rezistenţă teribilă la reformare. Faptul că, în acest moment, avem o strategie de modernizare a sistemului de educaţie, de reformare adâncă chiar a corpului profesoral este un câştig enorm.”

Potrivit acestei Declaraţii, la Cotroceni, unde au fost convocaţi liderii sindicali din Învăţământ, s-a petrecut un soi de negustorie. Preşedintele le-a spus liderilor sindicali că promulgă Legea dacă aceştia se angajează că sistemul de educaţie nu se va mai opune reformei. Iar liderii sindicali s-ar fi grăbit să-i răspundă: nici o problemă, domnule preşedinte, dacă semnaţi Legea, vă garantăm că sistemul de educaţie se va reforma cît ai bate din palme!

De tot hazul, nu-i aşa?

Dincolo de faptul că nici un lider sindical din lume nu poate garanta că domeniul în care activizează i se supune total şi definitiv, e greu de crezut că un sistem care a avut până acum „o rezistenţă teribilă la reformare” şi pentru că procesul îi afecta grav interese fundamentale, se va angaja peste noapte într-o schimbare majoră numai pentru că profesorilor li s-a dat nişte bani.

De unde se vede cât de ridicoli pot fi politicienii când vor să mascheze interese meschine sub vorbe mari!

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului O explicaţie simplistă.

Comentarii