Lucian AVRAMESCU

Un mare pasionat de natură, Ionel Pop, scria acum câteva decenii o carte sub titlul simplu şi explicativ „Instantanee din viaţa animalelor”. Îmi amintesc un asemenea instantaneu al cărui personaj central era vaca. Un tren personal frânează brusc şi staţionează apoi zeci de minute undeva în câmpie. Autorul coboară alături de alţi pasageri, curios să vadă ce s-a petrecut. Locomotiva lovise o vacă şi-i târâse oasele şi măruntaiele pe o lungă porţiune a şinelor. Până să extragă ciolanele nefericitului animal dintre biele, şarpele vagoanelor înşirate a dormitat iar pasagerii au fumat nervoşi pe marginile taluzului. Scriitorul, mai atent la amănunte decât alţi călători, a urmărit comportamentul celeilalte vaci - fuseseră două - care rămăsese în viaţă. Rumegătoarea păştea liniştită printre maţele suratei ucise. Coada alunga, printr-un gest exersat, cu liniştea cunoscută a rumegătoarelor, muştele, iar ochii căutau blajini firele gustoase de iarbă. Animalul nu arată nici o întristare pentru ceea ce se petrecuse cu surata ei. Este momentul în care scriitorul culege de jos o piatră şi o aruncă scârbit şi furios spre lighioana patrupedă insensibilă. Vacă! - ar putea concluziona cititorul. Dacă era om nu s-ar mai fi chemat vacă!

Alaltăieri am văzut la televizor imagini din Cairo. Ardea cu flăcări mari clădirea parlamentului egiptean. Am urmărit cu atenţie imaginile şi pentru că m-am nimerit cândva ca jurnalist în acea clădire. Câţiva trecători s-au oprit să se uite. Alţii îşi vedeau de treburile lor. Turiştii staţionaţi pe trotuare, la o distanţă care le asigura protecţia, filmau secvenţe cu aparate specializate sau cu telefonul mobil. Rar suveniruri cu un asemenea coşmar!  Să te pozezi lângă un parlament în flăcări prin geamurile căruia se aruncă probabil oameni, e o amintire de neuitat. S-o pui în perete şi să o arăţi nepoţilor.

Acum câteva săptămâni două ţigăncuşe românce, aflate la cerşit pe o plajă din Italia, s-au încumetat să intre în apă. Să se spele şi să se răcorească. Cele două nefericite copile s-au înecat. Salvamarii le-au depus, până la venirea instituţiilor cu halat sau epoleţi, pe plajă sub o pătură. De sub pătură ieşeau picioruşele acelor copii înecaţi. Ei bine, destinul de vacanţă al acelei zile n-a suferit un seism. Imagini surprinse de ziarişti arată italieni (sau poate nu erau italieni) bronzându-se la câţiva metri distanţă de cadavre. Nu puteau să-şi strice o zi de vacanţă pentru un aşa fleac. Ionel Pop nu se afla în preajmă pentru a arunca spre bipedele relaxate o piatră.

În Georgia, la câţiva paşi de noi, e în plină erupţie un conflict sângeros. Au murit militari şi civili. Georgieni, ruşi, abhazi – n-are importanţă. Oameni. Lumea politică se preface că se interesează de acest eveniment. Preşedintele României, pozând în lider regional, se mişcă prin zonă. Morţii rămân morţi, răniţii rămân răniţi sau eventual mor şi ei. Dincolo însă de agitaţia mai mult sau mai puţin electorală a unor lideri mondiali sau locali, dincolo de declaraţiile de la Washington, Paris, Moscova şi Berlin, planeta cască. A căscat mai mereu când sub şenile de tanc au fost striviţi oameni: la Praga, în Kuweit, în Kosovo, în Afganistan, în Irak. Bătătura planetei este mai mereu mânjită cu resturi umane şi niciodată nu este măturată de sânge. Planeta cască. Mari cirezi de vaci pasc liniştite pe meridianele înierbate ale lumii.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului “Instantanee din viaţa animalelor”.

Comentarii