Oamenii de pe Kursk și omul fără Dumnezeu

Pe cei care își mai închipuie că ultimul țar poate fi sfătuit de bine, că ar asculta de cineva, că ar fi deschis la negocieri sau că are vreo reținere în a-și sacrifica oamenii și a sacrifica omenirea pe altarul propriului vis, îi invit să își amintească drama celor 112 oameni (supercalificați!) de pe submarinul Kursk, pieriți în Marea Barents în 12 august 2000...

Departe de a aduce vreun elogiu armatei ruse, întâmplările acelor zile spun multe - dacă nu chiar totul - despre micime.

Deopotrivă sunt dovada că cine se însoțește cu ”omul fără Dumnezeu” trăiește ”iadul pe Pământ” laolaltă cu el; poate și mai apoi... Întrucât supracalificații pieriți nu erau specialiști în... chirurgie reconstructivă, ci în distrugere și moarte.

Ultimul țar - ca toți indivizii suferind de ”triada sumbră” (narcisism + psihopatie + machiavelism, eventual + ceva paranoia) - are numai un vis. Visul!... Nu are planuri cu strategii, ci numai reacții tactice. El trăiește strict emoțional, alterând starea de victimă (a tuturor), cu cea de călău (al tuturor) și cu cea de salvator (al tuturor… supușilor). Iar visul - în acest caz - este panslavismul ”sfertodox” pe continentul unic, de la Lisabona la Kamceantka Pacificului.

Compasiunea mea pentru cei 112 oameni sufocați pe Kursk este omenească. Cum tot omenesc nădăjduiesc să îmi fie și raționamentul. Întrucât, dacă acei bărbați ar fi cunoscut în casele lor părintești iubirea, nu ar fi confundat-o cu pasiunea: pentru motoare, arme, ”cuceriri”... Ar fi simțit diferența asta fără să îi citească pe stoici și nici pe târziul Spinoza, doar aplecându-se – ca drept credincioși – asupra învățăturilor lui Isus: căci pasiunile nu sunt iubire!...; iubirea fiind vocația omului ”cu Dumnezeu”. Cea care îl face lesne să trăiască în respect (pentru sine și ceilalți: oameni, necuvântătoare, arbori…), în demnitate (trăită și acordată…), în adevăr, bine și frumos (strict concomitente!), deopotrivă în nădejde, răbdare și iertare. Altcumva spus, este traiul în credință sau etic, pentru ceilalți, ateii…

Dacă acei 112 oameni de pe Kursk ar fi primit la timp iubirea, ar fi ales altceva… Alte meserii… S-ar fi făcut brutari, grădinari, profesori, vidanjori, frizeri, medici, pantofari sau pictori – lista vocațiilor nefiind încheiată - și, nevânzându-și sufletul omului ”fără Dumnezeu”, ar fi slujit viața, putând fi astăzi lângă părinții, soțiile și copiii lor.

Gânduri…

Nicolae DĂRĂMUŞ