Florin HAIDAMAC

Sănătatea începe și se termină cu ce bagi în gură. E ideea centrală în vremurile astea când știm cu toții că nimic nu mai e eco sau bio, indiferent ce vrăjeală vă servesc unii sau alții. În practica medicală și nu numai mă confrunt de multe ori cu o problemă destul de gravă prin complicațiile pe care le poate da. Obezitatea la copii. Mă refer la obezitatea morbidă. Din punctul meu de vedere, în mare majoritate este vorba de greșeli în alimentație. De lipsa sportului. De faptul că nici părinții, nici programa școlară nu acordă importanța cuvenită orelor de Educație Fizică și Sport.

Copiii nu au nevoie de băuturi carbogazoase și de cipsuri pentru a crește. Au nevoie de o alimentație echilibrată și de sport. Pentru a se dezvolta armonios atât fizic, cât și psihic. Copiii nu au nevoie să stea ore întregi cu ochii în calculator, jucând jocuri epileptogene. Eventual bând trei litri de suc și mâncând ciocolată. E nociv pentru dezvoltarea lor. Copiii pot fi responsabilizați și învățați. Li se pot cultiva principiile unei alimentații corecte, iar aceste cunoștințe le vor fi de folos toată viata.

Înainte de a  acuza medicii că sunt incompetenți, înainte de a ajunge în starea aia în care îți vinzi și sufletul pentru sănătatea coplilului tău, înainte de a-l vedea pe patul de spital sau în căruciorul cu rotile, tu, părinte, întreabă-te ce ai făcut pentru sănătatea lui. Nu vorbesc aiurea vreodată. Sunt lucruri importante. Sunt chestiuni care pot face diferența în viitorul unui copil. Ce anume vă doriți? Un pacient tânăr cu boli cronice sau un adult sănătos care are viața înainte și toate posibilitățile de a se dezvolta? E simplu. Voi alegeți. Gândiți-vă bine la astea, de fiecare dată când îndesați în coșul de cumpărături tot felul de porcării.

Sportul are de asemenea o importanță enormă în dezvoltarea fizică și mentală a unui copil. Sportul face extrem de multe lucruri bune pentru sănătate la orice vârstă. Cu o condiție. Să fie practicat constant. Nu când îți amintești. Nu! Constant! Înainte de a te plânge toată ziua că ești sărac și bolnav, întreabă-te ce ai făcut zilnic pentru progresul tău fizic, material și, unde e cazul, spiritual. Că dacă stai la crâșmă cu sticlele în față și aștepți ca statul să te țină în spate că ești tu necăjit, atunci îți meriți soarta.

Sărac nu e cel care nu are bani. Sărac e cel care nu are visuri. Eu sunt îngrozit de câte plante văd în jur. Oameni care aleg să trăiască o viață vegetală. Doar consumând. Încremeniți în întunericul minților lor limitate. Masă de manipulare. Masă șantajabilă și ținută departe de educație și sănătate cu largul consens al ei. Și totuși cât e de aproape fericirea de tipul ăsta de oameni. O bucată de pâine, o gură de rachiu ieftin, un televizor care rage de dimineața până seara și ajutorul de la stat. Ăștia decid viitorul celor care sunt mult deasupra lor prin inteligență, dar mult sub ei prin număr. Așa-i că-i frumoasă democrația?

Dăm năvală ca emigranți și mână de lucru ieftină prin alte țări. Și ne mirăm și spunem mereu că acolo e altă lume. Că au un nivel ridicat de trai și civilizație. Credeți că astea le-au obținut peste noapte? De pe o zi pe alta? Să luăm ca exemplu țările nordice. Pe lângă un sistem de învățământ performant, bine gândit și adaptat la multe particularități ale populației, ce mai fac? Pun copiii de mici pe schiuri. Învață copiii de mici cu sportul. Ce au în plus? Disciplină. Sănătate. Educație. Credeți că dacă nu ar fi avut o populație îmbătrânită ar mai fi acceptat toată forța asta de muncă? Sunt sigur că nu. Au problemele lor, ca oricare alte țări din lumea asta, dar fac politici după principiul că de dezvoltarea intelectuală și fizică a individului depinde progresul societății. Cum e la noi? Invers pe toate planurile. Cine menține starea asta? Noi toți. Prin areactivitate. Prin nepăsare. Prin invidia și ura viscerală pe care le avem față de unul mai inteligent ca noi. Prin mentalitatea noastră de slugi.

Când cine știe ce meltean cu ditai camionul de zeci de mii de euro parchează blocând trotuarul, nici măcar Poliția nu îndrăznește să-l amendeze. Că, deh, omul e bazat. Că are bani. Asta e regula la noi. Ai bani, faci orice. Ia parchează, șmechere, hârbul așa în Germania. Să vezi cum răsar din pământ polițiștii și îți iei amendă de nu mai știi ce e cu tine. Mă miră extrem de tare faptul că în alte țări românii respectă regulile. Că se adaptează. Ca pot fi civilizați. În țara lor însă, n-ai să vezi așa comportament. În fine. Nu e nimeni altcineva vinovat decât noi pentru actuala stare de lucruri din România. Nici măcar conducătorii din ultimii 30 de ani. Noi suntem cei care lăsăm moștenire generațiilor care vin din urmă sau din turmă o țară după chipul și asemănarea noastră. Oare cel care ne-a creat după chipul și asemănarea Lui așa este? Ca noi? Întrebați-i pe Sfințiile-Lor sau mai bine încercați să priviți în voi răspunsul. Vă place ce vedeți?