Florin HAIDAMAC

Bine a mai spus un tip ce bântuia pe aici acum vreo două mii de ani. Fericiţi cei săraci cu duhul. În zilele astea nu ştiu însă câţi fericiţi, dar săracii cu duhul sunt sigur majoritari. Conduc mult în fiecare zi. Mă confrunt în trafic cu foarte multe situaţii în care lipsa de politeţe, lipsa de judecată, lipsa de orientare, într-un cuvânt prostia, dau măsura a cum sunt contemporanii ăştia de cavernă.

Aseară am văzut un asemenea exemplar. Mare sportiv el cică. Burtos. Încotoşmănat cu o sută de geci, dar determinat să alerge. Seara. Pe ploaie. Pe frig. Că, deh, toată vara a stat la beri şi mici şi acum s-a gândit să slăbească. Asta dacă scapă de pneumonie. Domnul ăsta avea barbă. Că, nah, aşa e trendul. Semn de masculinitate cică. Bărboşi, dar nu ştiu să aprindă un foc sau să taie un lemn. Şi urlă de mama focului când îşi rup o unghie. În fine. E opţiunea fiecăruia să se cavernizeze.

Marele atlet alerga. Era crăcănat. Braţele i se învârteau ca elicele la elicopter. Întregul lui efort fizic denota faptul că n-are nicio treabă cu sportul, sala lui preferată fiind cea de mese. Ditai gluga în cap. Clar că în urecheane avea căşti. Să asculte el muzică. Să fie motivat. Aburi groşi îi însoţeau respiraţia. Sunt sigur că după aşa un „efort” se va opri undeva să bea el nişte beri. Că doar ce?, e deshidratat.

Mă uit la el atent. Traficul e aglomerat. Rambo ăsta modern îşi continuă efortul pe trotuar. Ajunge la o trecere de pietoni şi ce face debilul? Fără să se asigure îşi continuă alergarea pe trecere. Total absent din peisaj. Că doar ce? El are drepturi. Coloanele de maşini trebuie să oprească. Pentru că aşa un sărac cu duhul nu ştie noţiuni elementare. Trecerea de pietoni e locul prin care se trece regulamentar strada. După ce te asiguri că nu e niciun pericol. Fericiţi cei săraci cu duhul şi fără instinct de conservare. Că tare repede vor ajunge la dreapta Tatălui.

Fierbe din nou cică un mic procent din ţară. Că nu mai pot anumiţi cetăţeni de grija justiţiei. Că sunt furaţi ei, sanchi. Că nu pot trăi ei. Că, nu-i aşa?, corupţia ucide. Nu, dragi protestatari de weekend, prostia ucide. Sigur şi eficient. Mă mir de fiecare dată când văd că nu mai puteţi de grija altora. De grija voastră nu vă doare capul. Nu v-am văzut în stradă cerând spitale. Cerând şcoli. Că sunt multe, prea multe, care nici măcar toalete nu au înăuntru. Şi merg săracii copii afară. Nu v-am văzut cerând o autostradă care să lege oraşele ţării între ele. Nu v-am văzut cerând socoteală pentru preţul benzinei, al gigacaloriei, al mâncării. Nu v-am văzut cerând socoteală pentru mizeria de pe străzi. Nu v-am văzut cerând locuri de parcare. Nu v-am văzut cerând să se termine cu japca asta cronică. Nu. Toate astea nu fac parte din viaţa voastră. Nu v-am văzut cerând centre de excelenţă în medicină unde să poată fi trataţi copiii bolnavi de cancer sau alte boli grave pentru care, nu-i aşa?, statul nu are bani. Şi te forţează să te descurci. Să cumperi cu zeci sau sute de mii de euro viaţa copilului tău. Nu vă văd în stradă pentru astea. Luaţi foc pentru nişte legi care, să fim sinceri, nu vă afectează atât de mult ca lipsurile de care v-am spus. Şi câţi sunteţi? O minoritate debusolată. Vă miraţi că nu vin tinerii la protestele voastre de nimic. Vă spun eu de ce. Pentru că generaţia tânără îşi face planuri de viitor în altă ţară.

Aveţi de cerut ceva în stradă? Cereţi normalitate. Nu principii abstracte. Normalitatea aia care să vă permită să trăiţi. Sau măcar să învăţaţi ce înseamnă civilizaţie. Aţi votat pentru pensii şi salarii. Atât. Asta e democraţia.  Ce contează că nu sunt bani de investiţii? Ce contează că muriţi cu zile prin spitale? Ce contează că muriţi cu zile din cauza infrastructurii rutiere? Ce contează că şcoala e doar o rampă de lansare pentru un viitor în străinătate? Ce contează că sunteţi jefuiţi pe faţă la orice cumpăraţi, că vorbim de mâncare sau utilităţi? Ce contează că umblaţi fără dinţi în gură? Ce contează că marea majoritate a populaţiei nu ştie să se exprime în limba română? Ce contează mizeria? Ce contează că totul e numai o vrăjeală continuă? Voi sunteţi cetăţeni europeni, nu? Pe naiba! Sunteţi carne de tun pentru experimente sociale şi financiare. Carne de tun pentru rebuturi pe care le plătiţi mai scump ca în orice altă ţară. Şi pe toate astea le acceptaţi senini.

Ce e aia normalitate? Vă mai trebuie o sută de ani ca să învăţaţi. Până atunci, fiţi fericiţi că, aşa săraci cu duhul cum sunteţi, veţi moşteni împărăţia cerurilor. Şi tare mă tem eu că la ce stil de viaţă aveţi veţi ajunge acolo mai repede decât aţi fost programaţi.