„Retrospectivă”, prima expoziţie personală de pictură a Cristinei Iacob

La Muzeul de Istorie Suceava a avut loc vineri, 3 noiembrie, prima expoziţie personală de pictură a sucevencei Cristina Iacob, membră a Asociaţiei de Artă „Nicolae Tonitza” (TAG  - Tonitza Art Group), expoziţie intitulată „Retrospectivă”. Artista a expus 22 de tablouri, unele deja aflate în expoziţii personale, lucrări realizate în ulei pe pânzăde-alungul activităţii eiartistice, din 2005 şi până acum. Cristina Iacob ne-a spus că expoziţia sa este o colecţie de stiluri şi teme diferite. „În primele mele tablouri, sursa de inspiraţie au fost lucrările lui Salvador Dali, pictor spaniol, reprezentant de seamă al curentului suprarealist în artă. Ceva din el se regăseşte şi în tablourile mele”, a spus suceveanca. Un alt mare artist, care i-a fost Cristinei Iacob sursă de inspiraţie, a fost Sabin Bălaşa. De asemenea, pictoriţei îi place şi expresivitatea chipurilor de ţărani din pictura lui Octav Băncilă. Dintre pictorii contemporani, preferatul ei este David Croitor. „Sunt fascinată de casele pe care le pictează el, dar nu numai. Sunt fascinată de tot ce pictează şi, da, el mi-a fost cumva o muză”, ne-a spus Cristina.

„Pictura o ajută pe Cristina să se simtă liberă, dezinvoltă”

Despre artistul plastic Cristina Iacob şi expoziţia„Retrospectivă” a vorbit criticul de artă Delia Ioana Leizeriuc, din cadrul Direcţiei Judeţene pentru Cultură Suceava: „Povestea Cristinei Iacob legată de artele plastice a început ca grafician, iar acest lucru s-a imprimat în lucrările sale în decursul anilor. Este interesant şi curajos parcursul de la creion şi cărbune până la ulei pe pânză, tehnică la care s-a oprit deoarece a simţit-o compatibilă cu maniera ei de a lucra”.

Delia Ioana Leizeriuc le-a spus celor prezenţi la vernisaj că „pictura nu este un banal mod de a crea fără scop lucruri care se pierd în gol, în negura timpului, ci este o forţă cu finalităţi nebănuite, trebuind să slujească rafinării şi dezvoltării sufletului omenesc”.Astfel, a completat criticul de artă, „pictura o ajută pe Cristina să se simtă liberă, dezinvoltă, să îşi liniştească gândurile, să evadeze din obositoarea rutină zilnică, arta o face fericită, iar acest lucru se simte şi se vede”.

File de poveşti...

Un om deschis, care iubeşte oamenii, care încercă să-i ajute atunci când poate, un om care iubeşte natura, pe care o vede ca pe o entitate, pe care o respectă şi încearcă să o ajute, să o salveze, un om precum artistul plastic Cristina Iacob nu poate să treacă neobservat, să nu fie iubit şi să nu fie înconjurat de o mulţime de prieteni care o respectă, şi-i respectă pasiunile. Mulţi dintre ei s-au aflat vineri seară alături de Cristina Iacob, la vernisajul expoziţiei de pictură „Retrospectivă”. I-au dăruit flori, au îmbrăţişat-o şi încurajat-o să continue pe drumul deja început, al artei.

„Întreaga natură, de la arbori, la flori şi insecte, chiar şi viaţa la ţară, excursiile la Balcic, oamenii dragi, straiele şi tradiţiile populare, măştile tradiţionale care reprezintă unele dintre primele încercări ale manifestărilor artistice în care comicul şi tragicul se întrepătrund, iar sublimul se învecinează cu hidosul, toate sunt de fapt surse grăitoare de inspiraţie, file de poveşti adevărate, reale, care îi ating o latură sensibilă a sufletului şi se cristalizează în pânzele artistei, creativitatea sa dovedindu-se a fi una de factură inspiraţională cu preponderenţă, iar intenţia estetică a Cristinei Iacob este orientată către afect” este „Retrospectiva”, esenţa tablourilor expuse de artistă, prin ochiul critic al Deliei Leizeriuc. Suceveanca reuşeşte, mai spune criticul de artă, într-un mod elegant, să înfăţişeze forţa vitală care pulsează în natură cu ajutorul vieţii, luminii şi al mişcării atmosferei.

Crâmpeie de suflet, pe pânze

Pictura pentru Cristina Iacob este viaţă, este pasiune, este speranţă, optimism. Iubeşte culoarea, iar albastrul şi verdele, în toate nuanţele, sunt preferatele ei. De mică, Cristina desena pe orice colţ de caiet, îşi umplea timpul într-un mod plăcut, dar fără să conştientizeze că poate mai mult de atât. Sora ei a fost cea care a îndemnat-o să urmeze Şcoala Populară de Artă şi a încurajat-o să picteze. Acum iubeşte „uleiurile” şi deja visează la o nouă expoziţie personală, cu tematică, pe care să o verniseze anul viitor. Lucrează deja la acest proiect. Vrea ca crâmpeie de suflet să se regăsească pe fiecare pânză („pe pânze este sufletul meu!”) şi, aşa cum spunea criticul de artă Delia Ioana Leizeriuc, „între suflet şi artă există o legătură prin împlinire şi acţiune reciprocă. Iar pentru Cristina contactul cu natura înseamnă de fapt o permanentă sărbătoare, o excursie în mediul rural sau prin păduri, un dejun pe iarbă, savurarea roadelor pământului, o plimbare de-a lungul unui râu, vizitarea locurilor unde a copilărit, toate locurile de unde răsare chipul plăcut al esenţei naturii constituie surse inepuizabile de inspiraţie”. Expoziţia „Retrospectivă” va putea fi vizitată până pe 30 noiembrie.