Acolo unde se află Dumnezeu, nu se găseşte răul

„Iar după acestea, Domnul a ales alţi şaptezeci (şi doi) şi i-a trimis câte doi înaintea feţei Sale, în fiecare cetate şi loc, unde Însuşi avea să vină. Şi zicea către ei: Secerişul este mult, dar lucrătorii sunt puţini; rugaţi deci pe Domnul secerişului, ca să scoată lucrători la secerişul Său. Mergeţi; iată, Eu vă trimit ca pe nişte miei în mijlocul lupilor. Nu purtaţi pungă, nici traistă, nici încălţăminte; şi pe nimeni să nu salutaţi pe cale. Iar în orice casă veţi intra, întâi ziceţi: Pace casei acesteia. Şi de va fi acolo un fiu al păcii, pacea voastră se va odihni peste el, iar de nu, se va întoarce la voi. Şi în această casă rămâneţi, mâncând şi bând cele ce vă vor da, căci vrednic este lucrătorul de plata sa. Nu vă mutaţi din casă în casă. Şi în orice cetate veţi intra şi vă vor primi, mâncaţi cele ce vă vor pune înainte. Şi vindecaţi pe bolnavii din ea şi ziceţi-le: S-a apropiat de voi împărăţia lui Dumnezeu. Şi în orice cetate veţi intra şi nu vă vor primi, ieşind în pieţele ei, ziceţi: Şi praful care s-a lipit de picioarele noastre din cetatea noastră vi-l scuturăm vouă. Dar aceasta să ştiţi, că s-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu. Zic vouă: Că mai uşor va fi Sodomei în ziua aceea, decât cetăţii aceleia. Vai ţie, Horazine! Vai ţie, Betsaido! Căci dacă în Tir şi în Sidon s-ar fi făcut minunile care s-au făcut la voi, de mult s-ar fi pocăit, stând în sac şi în cenuşă. Dar Tirului şi Sidonului mai uşor le va fi la judecată, decât vouă. Şi tu, Capernaume, nu ai fost înălţat, oare, până la cer? Până la iad vei fi coborât! „ (Luca 10, 1-15)

Ucenicii Domnului Iisus Hristos au fost în număr de doisprezece, numiţi Apostoli. În afara acestora au mai fost şi alţi şaptezeci (sau şaptezeci şi doi). Ambele numere sunt simbolice. Cei şaptezeci simbolizează cele şaptezeci de neamuri neevreieşti cărora s-a vestit învăţătura Mântuitorului. Numărul doisprezece simbolizează cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. Ucenicii sunt asemănaţi cu secerătorii care prin munca lor adună grâul, cel care în final ajunge pâine. Prin aceşti secerători, Domnul Hristos binecuvântează fiecare casă în care vor fi primiţi. Această binecuvântare divină se regăseşte în sporul, pacea, sănătatea şi bunăstarea fiecărei case de creştini. În casele şi în sufletele unde lucrează rugăciunea, postul, spovedania, acolo se zidesc locaşuri ale Învierii. Icoana pe care o avem în casă nu este un simplu obiect decorativ, ci din ea izvorăşte binecuvântarea harului dumnezeiesc. Sfântul Serafim de Sarov aşa ne învaţă: „Acolo unde se află Dumnezeu, nu se găseşte răul”.

(Pr. Dumitru Păduraru)