O doamnă a scrisului bucovinean

S-a ivit pe lume, la Păltinoasa, în răsfăţul unei primăveri exotice a primei zile de Mărţişor din îndepărtatul 1928, într-o familie pe care Dumnezeu avea s-o bucure cu încă opt copii! De când se ştie a fost locuită de pasiunea devoratoare a scrisului, pe care nu şi-a putut-o stăvili niciodată. Prima ei corespondenţă a trimis-o, în 1950, la cotidianul „Lupta Poporului” din Suceava, condus de poetul Eugen Frunză. Începutul a fost sfielnic. În 1954 a absolvit cursurile de redactori pentru reţeaua locală, organizate de Radio Bucureşti, după care a devenit responsabila Centrului de Radioficare din Câmpulung Moldovenesc. De acest oraş avea să-şi lege tot restul vieţii. Tot de atunci câmpulungenii, cititori de gazete, „navighează” continuu cu gândul alături de draga lor cronicară, fostă metodistă şi apoi directoare, foarte mulţi ani, a Casei de Cultură a Sindicatelor. Am avut plăcerea s-o cunosc prin anii ’60, pe ogorul roditor al scrisului, în paginile cotidianului „Zori noi”, a cărui colaboratoare activă era.

Apoi când, în 1971, eu însumi am devenit câmpulungean, am avut privilegiul neaşteptat s-o cunosc îndeaproape. Întorcându-mă cu gândul pe apele învolburate ale Timpului, voi constata că Artemisia Ignătescu, căci despre ea este vorba, a scris la gazetă mii de articole, unul mai interesant şi mai captivant decât altul. Avansarea în vârstă nu i-a redus ritmul apariţiilor gazetăreşti, dimpotrivă, i le-a amplificat.

Strălucita şi neobosita cronicară a scris cu generozitate şi cu nobleţe sufletească, devotându-se urbei de adopţie cu o dăruire exemplară. Despre ea, scriitoarea Doina Cernica spunea, pe bună dreptatea, că: „Un cronicar ca Doamna A.I. este un noroc rar în viaţa unei aşezări, un noroc care trebuie preţuit”. Odată cu trecerea timpului, admiraţia mea pentru această Doamnă a scrisului bucovinean nu numai că nu s-a vestejit, dar a sporit în intensitate. A.I. scrie cu neostenită poftă. Nu s-a dovedit nici o clipă o semănătoare de cuvinte deşarte, expunerea datelor nu frizează nicăieri ariditatea, relatarea strict informativă, ci se exercită într-un stil nuanţat, cu reale inflexiuni expresive, printr-o sugestivă redare a atmosferei din variate locuri şi împrejurări.

Şi-a adus o contribuţie fundamentală la cunoaşterea multor personalităţi ale oraşului, muncă pe care a făcut-o cu exemplară seriozitate. A adus în prim plan valori exponenţiale evidente, din varii domenii, personaje cu alese şi elevate înzestrări spirituale care prin munca şi activitatea lor şi-au depăşit semenii lângă care trăiesc. Cronicara i-a aşezat definitiv la locul ce li se cuvine în conştiinţa câmpulungenilor. A înţeles, ca nimeni alta, să-şi cheltuiască bună parte din timpul  liber, să şi-l sacrifice, dacă vreţi, în folosul conorăşenilor ei. Slovele ei lasă dâre cu bogată şi stăruitoare semnificaţie care nu se pot şterge uşor. Ele vor smulge mereu nu doar admiraţia contemporanilor, ci şi pe cea a posterităţii.

De o mare delicateţe sufletească, cu o viaţă luminoasă, puternic pilduitoare, cu o memorie foarte vie, o adevărată icoană a dăruirii de sine, această femeie-etalon culege azi la cheutoarea vieţii 86 de roze! Ori de câte ori o văd, mă întreb nedumerit şi uimit: oare din ce izvoare ascunse erupe atâta energie năvalnică, de unde atâta neastâmpăr cu care-şi animă viaţa, şi acum, la vârsta înţelepţilor? Pentru că peste toate viscolirile şi cumpenele destinului, care n-au fost puţine, de când o ştiu, doamna Ignătescu transmite celor din jur o tinereţe neîntreruptă şi cuceritoare, lăsând să se înţeleagă că e predestinată la o tinereţe fără bătrâneţe! Numele ei este unul de referinţă pentru câmpulungeni.

Cu câteva zile în urmă peste 200 dintre ei au omagiat-o într-un cadru cu aură de autentică sărbătoare, la ieşirea în lume a celei de a doua cărţi pe care a scris-o şi-a intitulat-o îmbietor „Frânturi de viaţă”. Cu acest prilej le-a mărturisit admiratorilor că şi-a scotocit îndelung sipetul amintirilor şi va povesti, în al treilea volum, tot ce gândul îi şopteşte. Cartea va cuprinde o serie de spovedanii memorabile şi aduceri aminte nepreţuite despre mari personalităţi (scriitori, actori, cântăreţi ş.a.) care ne-au vizitat oraşul.

Participanţii i-au poftit cu cea mai curată bucurie şi sinceritate; nesecate puteri creatoare, seninătate sufletească şi sănătate deplină, implorându-l pe Cel de Sus, să-i ţină spiritul mereu tânăr şi să nu-i împuţineze nicicând sprinteneala creatoare, iar lâncezeala vârstei să n-o simtă niciodată. Fie ca vânturile primăverilor ce vin să-i vestească doamnei Artemisia Ignătescu numai bucurii, iar ce nu i-am spus noi aici să-i spună, în zborurile-i vultureşti, propria ei închipuire.

Mihai BURDUJA