„Şipotul Bucovinei” - „Monumentul Mileniului III” care a rămas în proiect

Pentru că se anunţă deja organizarea unor ample manifestări dedicate Zilei Bucovinei (28 noiembrie), venerabilul pictor, poet şi dramaturg sucevean George L. Ostafi (care în acest an a trecut pragul vârstei octogenare) ne-a spus povestea unui monument care-ar fi trebuit să marcheze această zi cu 13 ani în urmă, dar care a rămas... în proiect.

Este vorba de „Şipotul Bucovinei”, sau „Monumentul Mileniului III”, pe care George L. Ostafi l-a conceput şi l-a propus administraţiei locale şi judeţene cu câţiva ani înainte de trecerea în noul mileniu.

„Trei milenii, trei provincii, trei culori, trei războaie şi trei ciuturi care scot apă din acelaşi izvor al timpului infinit”

Proiectul monumentului, pe care George L. Ostafi l-a prezentat în câteva expoziţii personale succesive (proiect care a fost discutat într-una din şedinţele Consiliului Local, în care s-au făcut şi propuneri de amplasament - pe dealul Tătăraşi, în zona în care mai târziu s-a conturat un plan al campusului universitar), era alcătuit din trei arcuri de beton, în faţa cărora se aflau trei coloane cu cumpănă, cu trei ciuturi care se puteau alimenta dintr-o singură fântână amplasată în centrul unui platou.

Monumentul, aşa cum a scris autorul pe planşa-proiect, era „închinat eroilor Bucovinei care s-au jertfit în războaiele purtate pentru independenţa, reîntregirea şi apărarea patriei străbune”, iar simbolistica lui viza o multiplă trinitate: „trei milenii, trei provincii, trei culori, trei războaie şi trei ciuturi care scot apă din acelaşi izvor al timpului infinit”.

Planşa conţine şi un text versificat semnat de  George L. Ostafi: „E timpul un şipot în veci nesecat, / Tu soarbe din el cât eşti însetat!”.

Sfeşnicul şi eşarfa tricolor de „Cavaler al Unirii”

George L. Ostafi ne-a mărturisit că are şi o motivaţie personală care l-a determinat să conceapă şi să proiecteze acest monument.

Bunicul său dinspre mamă, Gheorghe Darie, din Cristineşti - Hotin, a fost unul dintre soldaţii care au luptat şi au căzut eroic la Cireşoaia (1917) sub drapelul Regimentului 29 Infanterie Dorohoi (cel mai mare regiment românesc de infanterie), iar tatăl său, Leon Dumitru Ostafi, care a împlinit vârsta de 18 ani în 1918 - anul Marii Uniri, a fost delegat la adunarea de la Cernăuţi, de unde s-a reîntors acasă cu un sfeşnic dăruit de preotul Hriban şi cu eşarfa tricolor de „Cavaler al Unirii / Cavaler de Bucovina”, oferită de Iancu Flondor, militantul unionist ales cu unanimitate de voturi în Dieta Bucovinei.

Atât sfeşnicul cât şi eşarfa sunt păstrate ca preţioase mărturii de suflet de George L. Ostafi, în calitatea lui de nepot de erou căzut la Cireşoaia şi de fiu al unui „Cavaler al Unirii”.

O nostalgică neîmplinire ca „Monumentul Baladei” şi ca „primul far de uscat din lume”

Faptul că acest monument a rămas în stadiul de proiect, că demersurile pentru ridicarea lui au fost zadarnice, constituie pentru George L. Ostafi o nostalgică neîmplinire.

O neîmplinire („recviem pentru un vis”, aşa cum spune el), un proiect ca şi „Monumentul Baladei” (pe care l-a propus pentru cinstirea memoriei lui Ciprian Porumbescu), dar şi ca năstruşnica sa idee de a înălţa „primul far de uscat din lume”, o spadă înaltă, înfiptă în pământ pe pintenul de răsărit al Cetăţii de Scaun a Sucevei, cu mânerul în formă de cruce - având ca terminaţii trei scuturi cu capul de bour moldav, luminate cu neon în impulsuri roşu-galben-albastru, având ca sursă de energie o elice eoliană.