Ioana Kassargian - „Solie de pace”

Casa de Cultură a Sindicatelor din municipiul Suceava are în patrimoniu, între alte lucrări de artă, o piesă sculpturală din bronz înregistrată în inventarul instituţiei ca fiind realizată de I.K. şi purtând denumirea „Solie de pace”.

Opera unei artiste care şi-a nemurit numele în galeria sculptorilor contemporani

Lucrarea, de dimensiuni medii, a intrat în inventarul Casei de Cultură Suceava în anul 1976 şi, timp de două decenii, a fost amplasată în foaierul Sălii mari de spectacole, în dreptul uşii de la parter care se deschide către Sala mică.

Mai mult sau mai puţin observată de public, deşi strălucirea bronzului bine şlefuit nu putea fi ignorată, piesa sculpturală, ce reprezintă o figură feminină îngenuncheată, cu braţele ridicate şi ţinând în palme o pasăre care-şi deschide aripile avântându-se către cer (lucrare înregistrată laconic cu   iniţialele de autor I.K.), este opera unei artiste care, deşi a avut o carieră scurtă, şi-a nemurit numele în galeria sculptorilor contemporani.

O „fire visătoare şi retrasă”, cu„un instinct al formelor foarte sigur”

Este vorba de artista plastică Ioana Kassargian, care s-a născut la data de 4 octombrie 1936, la Bucureşti, într-o familie de origine armeană.

Absolventă a Institutului de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu” din Capitală, secţia Sculptură (promoţia 1959), unde l-a avut ca maestru pe sculptorul Corneliu Medrea, Ioan Kassargian a beneficiat, în anul 1967, de o bursă de studii la Paris.

Într-un medalion comemorativ (în luna octombrie a.c. s-au împlinit 75 de ani de la naşterea artistei), publicat recent pe site-ul www.araratonline.com al Uniunii Armenilor din România, Ioanei Kassargian i se conturează un portret de „fire visătoare şi retrasă”, o artistă care avea „un instinct al formelor foarte sigur”, care îi dezvăluia „temperamentul prin excelenţă liric, inventiv şi monumental”.

Laureată a Premiului Uniunii Artiştilor Plastici şi a Premiului Municipiului Bucureşti

Ioan Kassargian, care a fost apreciată de maestrul Ion Irimescu (se pare că a şi lucrat alături de el în atelierul din strada Pangrati), avea „un anume rafinament intuitiv, un simţ al formelor, o înclinaţie nativă spre plăcerea senzorială a materiei”, virtuţi cu care „nu prea uşor pot fi ocolite capcanele agreabilului şi pitorescului”.

Cu aplecare spre „simbolica muzicală a formelor”, Ioana Kassargian, care avea un profilul specific armenesc („mititică, ţigăncuşă la piele şi corbie la păr, cu un zâmbet cald şi modest”), s-a remarcat în scurta sa carieră (între 1951-1985) într-o serie de expoziţii organizate la Novi Sad, Frankfurt, Budapesta, Moscova, Praga, Cracovia, Paris, Torino, Anvers, Lugano-Castelante sau Helsinki.

A fost laureată a Premiului Uniunii Artiştilor Plastici şi a Premiului Municipiului Bucureşti. Lucrările sale se află în spaţii publice, în muzee şi în colecţii din România şi din străinătate.

Lucrări semnate de Ioana Kassargian împodobesc interioarele Palatului Parlamentului, precum şi saloanele şi holurile Teatrului Naţional din Bucureşti.

Lucrarea „Solie de pace” a fost mutată din motive de siguranţă

Din păcate, Ioana Kassargian s-a stins din viaţă în urma unei boli necruţătoare la vârsta de 49 de ani (1985).

Lucrarea intitulată „Solie de pace”, aflată în patrimoniul Casei de Cultură a Sindicatelor din municipiul Suceava, a fost mutată din motive de siguranţă (imediat după ce a dispărut sabia de bronz a statuii lui Petru I Muşat, monument amplasat, până la începerea lucrărilor de realizare a parcării subterane, pe esplanada din faţa Casei de Cultură) într-una din încăperile de la etaj, în care funcţionează acum centrul teritorial al Universităţii „Spiru Haret”.