Cătălin MIHULEAC

Nu sunt primul care se miră ca prostul ce repede lunecă timpul, ca un peşte din acela alunecos din baltă, pe care zadarnic te munceşti să-l prinzi. Parcă mai ieri, în anul 2005, un călugăr bărbos şi foarte neplăcut văzului, probabil că şi mirosului şi tuturor celorlalte simţuri, îşi făcea intrarea cu fanfară în bulău, fiindcă îi făcuse felul unei colege călugăriţe, pe care o căutase de diavol şi-i ieşise rezultatul pozitiv.

Aflând-o aşadar pe măicuţa Irina Cornici cu diavoli de companie în interior, bocciul călugăr a legat-o fedeleş de o cruce, reuşind s-o omoare şi pe ea, şi pe diavolii incluşi. Un regretabil accident de muncă, ştiut fiind că numai cine nu munceşte nu greşeşte.

Aici s-ar cuveni o mică observaţie: dacă omul ar fi fost ceva mai deştept şi ar fi avut cât de cât spirit negustoresc, ar fi extras diavolii vii şi i-ar fi comercializat bucată cu bucată, în piaţă, prin mica publicitate sau online. Ori, altă idee: ar fi putut închiria diavolii cu ora, pentru a-i solicita să-şi bage coada acolo unde zburda primăvăratec capra vecinului.

Oricum, se poate lejer spune despre călugărul Daniel Petru Corogeanu că l-a ecarisat pe dracu’ şi a dat taman peste tac’su; fiindcă oricât de repede ar fugi timpul, şapte ani de pripon nu-s comozi de petrecut după gratii, chiar dacă el a executat doar două treimi din pedeapsă, pentru bună purtare.

Aici e aici: oare în ce-o fi constat buna sa purtare? Şi-o fi suflecat gospodăreşte mânecile şi o fi executat nişte exorcizări şi pe acolo, prin puşcăria unde a stat, vrând să nu rămână totuşi dator la cazarea gratuită ce i s-a oferit cu generozitate? Or fi făcut coadă la uşa celulei sale procurorii, avocaţii şi judecătorii, care sunt şi ei locuiţi de cirezi de necuraţi cu copite? Or fi venit pe şest la el şi clienţi din lumea politicii?

Dar să terminăm cu speculaţiile ieftine şi să trecem la speculaţiile mai scumpe. Aşadar, acum, că iscusitul exorcist este liber, nu s-ar putea ocupa şi de nenea ăla cu căpăţâna urâtă şi belită din fruntea ţării?