Eram adolescent când se demascau în adunări publice, de fapt procese penale, duşmanii poporului. Scria în Scânteia, organul CC al PMR de atunci, dar şi în ziarele locale, şi ele organe ale partidului şi statului. Pe atunci nici nu era învăţământ politic. Când s-or fi înfiinţat cabinetele de partid? Ele coordonau învăţământul politic. Toată propaganda de partid, inclusiv învăţământul politic, militau şi pentru creşterea spiritului revoluţionar al poporului. Şi a crescut atât de bine, încât între 16 şi 22 decembrie 1989 s-a manifestat din plin. A vrut tovarăşul Nicolae Ceauşescu revoluţionari care să construiască comunismul? A vrut. Numai că revoluţionarii din decembrie 1989 l-au împuşcat şi i-au distrus toată jucăria: societatea socialistă multilateral dezvoltată. S-a dezvoltat atât de mult încât a greşit drumul, au luat-o spre caputalismul cel atât de detestat de comuniştii cu o înaltă conştiinţă de clasă. Secretarul general avea din tinereţea revoluţionară bolşevică un cuvânt măreţ, pe care l-a folosit în ultimele zile ale regimului său: cauza. I-a întrebat direct pe fiecare membru al cepex dacă va apăra „cauza“. Şi toţi au spus că da. Şi au trădat sfânta cauză a comunismului. Dar niciunul nu şi-a tras un glonte în cap, cum cerea „cauza“, dacă totul eşua. Niciunul! Poate doar Milea. Parcă n-ar fi făcut totul ani şi ani pentru a promova şi a fi menţinuţi în funcţia de activişti comunişti de către secretarul general. Nu s-au desfătat din toate delicatesele comunismului? Câte genuflexiuni au făcut la cuvântările genialului conducător? În loc de asta unii, între care şi tovarăşul Bobu, l-au făcut tiran pe cel mai iubit fiu al poporului român. Oare cei care i-au ridicat osanale nu au avut un şoc care să le ia minţile după împuşcarea geniului Carpaţilor? Nimeni n-a venit cu curaj la televiziune să spună: da, tovarăşi, am crezut în genialitatea tovarăşului Nicolae Ceauşescu şi în comunism. Împuşcaţi-mă! Daţi-mă pe mâna teroriştilor! Sau să fi spus la procesele care n-au fost precum cele ale lui Ceauşescu. De ce lor li s-a aplicat justiţia socialistă, care era atunci în vigoare şi lui Ceauşescu nu? Nu e frumos, tovarăşi, nu mai scrieţi cărţi pline de baliverne, ceea ce aţi spus toată viaţa!

 

 

Ioan Pînzar

 

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Fluxul memoriei.

Comentarii