Mircea Radu IACOBAN

... se vor repara vreodată? Visăm la autostrăzi fantasmagorice şi nu suntem în stare să gospodărim cum se cuvine bruma de drumuri moştenită! Am umblat hai-hui, în acest miez de vară, prin Bucovina, Maramureş, Ţara Moţilor – ce mai, tărâmuri de vis! Periplul l-am început la Molid, unde am căutat (şi găsit!) hribi pe creasta Pojorelului, deasupra pârâului Belţag.

Anul ăsta, hribii arată ca politica românească: frumoşi pe dinafară, viermănoşi pe dinăuntru. Cică, a plouat prea mult şi de-aia (când nu plouă e rău, când plouă, nu-i bine!). Italienii achiziţionează hribii şi-aşa, viermănoşi, ba mai adună şi pământul rămas după curăţirea ciupercilor. Îl împachetează în pungi etanşe şi-l trimit în ţara strămoşilor, doar-doar s-o păstra vreun firicel de miceliu şi s-ori prăsi hribi pe colinele Romei. Încearcă de doi-trei ani şi degeaba: ciuperca e încăpăţânat românească, respiră numai aer mioritic, refuzând naturalizarea forţată în ţara lui Berlusconi... Mai departe, spre Cârlibaba, adevărata patrie a hribului moldav. O bucurie: s-au terminat reparaţiile şoselei la Pojorâta. O supărare: s-a stricat rău mai departe, spre Mestecăniş. Re-apar aceleaşi stopuri greoaie, cu timpii reglaţi exagerat (că nu dau turcii!), ca-n porţiunea Gura Humorului-Vama. Nu le mai respectă nimeni, şi tot nimeni nu catadixeşte să adapteze ritmul schimbării culorilor la realitatea traficului. Aşa că se merge (când se merge) pe un singur fir şi rişti ca, la mijlocul gâtuiturii, să dai nas în nas cu alt călător năuc. După o scurtă înfruntare  far în far, înving cei cu jeep-uri 4/4, în faţa cărora, Daciile se retrag în marşarier, cu coada între picioare...

De-a lungul Bistriţei Aurii, drumul e, cât de cât, acceptabil. Desigur, cârpit şi vălurit. Şosele atât de peticite n-am întâlnit decât în fostele republici socialiste; în restul ţărilor europene, îmbrăcămintea asfaltică se schimbă în întregime şi suprafaţa rămâne ca-n palmă. De mult mi se pare suspectă cârpăceala românească: ori nu-i repectată reţeta asfaltului (adică, se fură), ori grosimea stratului nu-i cea din caietul de sarcini (adică, tot se fură), ori e prost aşternut, ori suntem atât de calici încât nu ne putem îngădui decât eternă peticeală a anteriului. Aşa că, an de an, întâlneşti aceiaşi kilometri, urâţiţi de altă rujeolă a gropilor. În Pasul Prisplop ajungi cu amortizoarele fierbinţi – tot o călcătură tare şi-o călcătură moale. (Interesant este că, de pe la Ţibău încolo, fost-au niscaiva intenţii reparatorii: s-au „decupat” gropile. Şi decupate au rămas – în unele, a-nceput să crească iarba!) N-ai nici când şi nici cum să admiri culmile Inăului şi ale Pietrosului, amândouă înzăpezite (în iulie!) fiindcă, aflat la timonă, o ţii tot într-un viraj, când la dreapta, când la stânga, doar-doar eviţi o groapă... şi dai în alta.

La Borşa, a trebuit să mă-ntorc din drumul către un mare hotel al staţiunii, fiindcă în loc de stradă, am dat peste un peisaj lunar, cu lăculeţe din care orăcăiau broscoi şi-n care, dacă intrai, caravelă deveneai. Nu ştiu cum se face că exact zonele cu formidabil potenţial turistic sunt, din acest punct de vedere, atât de oropsite. Taman acolo unde s-ar cuveni să îndrumăm călătorul sătul de itinerariile-stas şi dornic de natură ne-trucată, drumurile-s cele mai păcătoase. Pe Stânişoara poţi urca, dar coborârea gospodărită (vorba vine!) de judeţul Neamţ, e-o aventură total nerecomandabilă. De la Ţibău la Rodna, pe coastele Inăului, în preajma lacului Lala, circulaţia s-a interzis pur şi simplu. De ce să te complici cu reparaţiile, când e mai simplu să afişezi inscripţia „drum închis circulaţiei publice”? Cum e şi cazul minunatei şosele (asfaltate!) dintre Durău şi Bicaz, care trece pe sub stâncăriile Ceahlăului: drum interzis! Şi gata! Şi fiindcă am amintit de Bicaz: în preajma barajului, vaporaşele cu turişti trebuie să-şi facă loc precum spărgătoarele, împingând în lături plapuma de peturi ce acoperă complet luciul apei. Le-a adus Bistriţa, de-a lungul anilor, cine ştie de pe unde. Dar chiar nimeni nu se-ncumetă să le „grebleze” cumva, altfel vaporenii or s-ajungă... să nu mai vadă apa!

    Eh, voi drumuri, drumuri...

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Drumurile noastre toate....

Comentarii