„O iarnă multă, avană,/ Ger şi-un viscol calic./ Răzbiţi de frig şi nehrană,/ Ies lupii, un cârd, la colnic.// Şi-ncep îndeolaltă să urle:/ Hau-hau – şi vaietul lor/ Purtat de-ale brazilor turle/ Îngheaţă-al pădurii popor.// Răzbat la marginea ninsă – / Zbârlit, scăpat ca din ciur,/ Pe câmpia în moarte întinsă,/ Aleargă viscolul sur.// Hau-hau! – până-n agera zare,/ Străbate adâncul metal/ Al foamei măreţ animal,/ Ieşită la drumul cel mare.// Hau-hau, mai amarnic, hau-hau – / În labe fiarele-aşteaptă./ E visul sfârşitului? Sau Pădurea de marmură, dreaptă!// Şi, deodată, elementari,/ Se aruncă-n năpraznica viaţă/ A iernii – şi-n ochii lor tari,/ Au lupii sclipiri ca de gheaţă!// Au frigul parcă al bolţii,/ În părul dârz, înspicat./ Cu flacăra limbii, cu colţii,/ Li-i gura – un lemn spintecat.//
NICOLAE CREVEDIA: Lupii (continuare în subsolul rubricii)
1. „Societatea filmelor istorice” a luat fiinţă în anul 1924, într-o mare capitală europeană (situată pe Sena). Ea îşi propunea să producă nu atât filme istorice, cât legende cinematografice pline de pitoresc şi de suspans. Pe această linie, regizorul Raymond Bernard realizează Miracolul lupilor, un film de mare montare, în care filonul autentic( lupta lui Ludovic al XI-lea pentru unitate naţională) se îmbină cu elemente spectaculoase (reprezentarea unui mister medieval, bătălia dintre oameni şi lupi). Care este capitala?
a) Londra;
b) Paris;
c) Madrid
2. Cum este denumit un grup organizat de lupi?
a) ciurdă;
b) haită;
c) turmă
3. Ştim, de vreo două veacuri încoace, că lupii, cu excepţia celor turbaţi, nu atacă omul ci, dimpotrivă, îl evită. Dar este interesant să cunoaştem că primul care a găsit explicaţia biologic reală pentru trăsăturile etologice ale lupului (atât de pecetluite antropomorfic prin „laşitate”), a fost un mare scriitor român, împătimit vânător şi pescar. După ce şi-a dat seama că „gospodarii mâncaţi de lupi se află în deplină sănătate pe la casele lor”, el s-a decis să scuture de pe povestirile cu lupi „podoabele de negură şi florile de promoroacă”. Scriitorul face o paralelă între comportamentul leului din nordul Africii, care a învăţat să evite puşca din mâna omului alb şi lupul nostru, „sălbătăciune inteligentă” care, cunoscând puterea omului şi a armelor sale, îl evită dovedindu-şi astfel „deşteptăciunea”. Cine este scriitorul?
a) Mihail Sadoveanu;
b) Mihai Moşandrei;
c) Mihai Tican Rumano.
4. Lupul – specie odinioară larg răspândită peste întreaga emisferă nordică – este într-un continuu regres numeric în întregul său arel de viaţă. Una dintre cele şase subspecii cunoscute a şi dispărut.Care anume?
a) lupul nord-american;
b) lupul de stepă;
c) lupul preeriilor americane
5. Prozator(1894-1973), autor de romane polemice şi reportericeşti, construite cu ajutorul unor situaţii şi personaje reale. În această categorie intră ciclul Paravanul de aur. Remarcabil este volumul Gura de lup (1954):
a) Mihail Lungianu;
b) Petre Locusteanu;
c) Isac Ludo
Răspunsurile exacte în ziarul de mâine. Test propus de MIHAI BURDUJA
//Urechile ţăpure! Pasul/ Doar vântu-l mai are la fel./ În suflet, în gheare, oţel/ Şi gros, ca pădurea, grumazul.// Prin văzduhul iernii, răpus,/ Sunt falnici ca nişte vite./ Măreaţa putere de sus/ Ori Iadul adânc îi trimite?// În urma lor, aspre peceţi,/ Ninsoarea le spulberă iar./ În spaţiu asmute săgeţi/ Mirosul lor iute, de fiară.// Şi de-o viaţă, de când hămesesc,/ Fraţi cu miriştea, şi-arbuştii,/ Ei ştiu ce-i un par ciobănesc/ Şi laţul – şi trăsnetul puştii!// Hau-hau! Cu vigoarea-n poteci/ Adâncurile lor crâncene, sparte./ Sub iarnă, ca-n somnul de veci,/ Sălaşele vieţii, departe.// Un iepure prăpăstios/ A lăsat, buchete, o urmă./ Dar se şterg în vântul cel gros/ Şi-n alba nămeţilor turmă.//
Variantele corecte la chestionarul nr. 1170. 1. b ; 2. a ; 3. c ; 4. b ; 5. a .