Mircea Radu IACOBAN

Începutul și sfârșitul anului 2022 ne vor oferi două mari evenimente sportive externe și unul intern. În februarie, cum se știe, Jocurile Olimpice de Iarnă de la Beijing. (Sportivii vor participa „în păr”, diplomația sportului nu – iaca, naca, ce să spun, pagubă-n ciuperci!) În noiembrie-decembrie, Campionatul Mondial de Fotbal din Qatar. La noi acasă, un eveniment mai mărunțel, dar deloc lipsit de semnificații și consecințe: alegeri la Federația de fotbal. Declarațiile lui Burleanu după fiecare dintre campaniile câștigate: „Vă promit performanță! Vreau performanță pe toate planurile! Nu vor mai fi derapaje!” (2014); „Am venit cu  o poftă nebună de muncă, pentru a redresa fotbalul românesc” (2018). Iată redresarea și performanța sub președinția  Burleanu: România a ajuns pe cel mai jos loc deținut vreodată între cele 55 de țări care participă la Eurocupe: 37 (în 2008 eram pe locul 7)! Deasupra noastră se află fotbalul din Republica Moldova (!!), Kazahstan, Albania, Slovacia, iar dedesubt, doar lumpenfotbalul din Andorra, San Marino, Liechtenstein, Malta. Iar specialiștii  apreciază că același  Burleanu, apărut din neant în fotbal, ca-n misterele generației  spontanee, va fi reales și-n 2022. Ilie Dumitrescu: „Are 95% șanse, indiferent ce nume vor participa, alții n-au nici  o  șansă”. Cum să aibă? Cel mai puternic candidat din 2014, Gică Popescu, merituosul  căpitan al „Barcelonei”, a fost  arestat cu  o zi  înaintea alegerilor – învățătură de minte pentru toți amatorii: ieșind din pușcărie, Gică a declarat că „s-a detașat  de problemele Federației.” Ionuț Lupescu a traversat și el o experiență puțin plăcută. De înțeles! Ceea ce înseamnă că, în pofida rezultatelor catastrofale din ultimii ani, fotbalul românesc este condamnat să fie diriguit  de același personaj care l-a prăvălit în glodul contraperformanței! Unde, în ce domeniu s-a mai  văzut așa ceva, două legislaturi la rând să ai rezultate mizerabile… drept pentru care să fii reales? Poate s-a arătat că-i posibil în cazul mandatelor prezidențiale, numai că locatarii de la Cotroceni au în spate un vot al nației, pe când mormolocii  care se agită în băltoaca FRF, evitând cu abilitate orice control din afară, își rezolvă toate cele între ei, profitând de știrbiturile democrației care uniformizează și depersonalizează instituția votului. La alegerile de la FRF au aceeași greutate voturile celor sunt, sau s-ar cuveni să fie, purtătorii însemnelor performanței (jucători ai Naționalei, fotbaliști din generația de aur, cu mari merite în vremurile în care mai  însemnam ceva în acest sport, cunoscuți manageri, antrenori prețuiți, arbitri internaționali ș.a.m.d.) cu acelea provenite din futsal, fotbalul feminin, juniori etc. Sper că nu voi supăra pe nimeni dacă spun că, într-un fel, aici rezervele-s mai importante decât titularii! Cu cât mai mici și  mai  numeroase, entitățile manevrabile cuibărite sub acoperișul Casei Fotbalului au ajuns să însemne, electoral, mai mult decât cei care au clădit însuși edificiul! . Pentru orice eventualitate, oamenii lui Burleanu au căluș în gură: 10.000 de euro amendă pentru oricine „dă din casă”!  Aș da un exemplu: Universitatea din Iași, alături de un prestigios și prețios corp de dascăli universitari, are și o grădiniță pentru copii, și cantine studențești, campusuri etc.  N-aș crede că educatoarele de la respectiva grădiniță și bucătăresele de la  cantine sunt chemate să voteze alegerea rectorului ori a Senatului, sau, de ar fi invitate, votul lor ar putea fi hotărâtor. Este cât se poate de evident că  FRF s-a închis într-o proteguitoare bulă netransparentă și a găsit șperaclul democratic cu care să manevreze cât va voi, lăsând restului lumii  fotbalului  doar rang și  rol de spectator. Cum îl au de fapt, la tribuna a II-a, Gică Popescu și Hagi, în vreme ce sectorul VIP de la tribuna I-a este populat  cu  politicieni din armata nevăzută de susținere a unei  candidaturi ilustrată doar prin contra-performanță. Pare-se că există și ceva semne ale unor timide contra-candidaturi, singura cu ceva șanse (infime totuși) fiind aceea a lui Justin Ștefan, secretar general al Ligii, dar și el total în afara fotbalului! Iar lui  Burleanu i-a izbutit și marea lovitură de a fi ales membru al Consiliului FIFA. Mai dă-l jos dacă poți! Ca la noi, la nimenea!