Mircea Radu IACOBAN

Se-ngroașă gluma, dar, ciudat, încă nu luăm Covid-ul în serios cum se cuvine. Acum, când ne-am obișnuit cu el, s-ar putea să apară acel ciudat sindrom în care victima începe să-și simpatizeze torționarul! Virusul a ajuns pământean de-al nostru, probabil că face parte din noua ordine sanitară mondială, trebuie tratat cu înțelegere și respect, că nu se știe cât va trebui omenirea să îndure conviețuirea cu agresiva moleculă chinezească. Propun un exercițiu de imaginație: ce va fi dacă după Covid-19 o să urmeze, cu cine știe ce mutații, Covid-20, iar vaccinul, ca și-n cazul celui pentru HIV, încă nu va fi descoperit? Un prim semn deja se vede: intrați într-un magazin cu articole de îmbrăcăminte – vechituri! Industria de profil n-a mai produs nimic de aproape patru luni, în rafturi și-n vitrine se aduce doar marfă din stoc. Cât o să mai fie și asta. Ceea ce-i valabil, într-un fel sau altul, și pentru industria grea, și pentru toate ramurile productive: curând, ansamblul economiei, în care toate-s înlănțuite și interdependente, nu mai va avea cum să funcționeze cât de cât normal. Ca și toate celelalte. Resursele bugetare ale statului urmează, implacabil, să se sleiască, precum și sursa împrumuturilor... O iau alfabetic și încep cu A – armata. Căzărmi cu camere de o persoană nu cred c-or să fie, la atac nu se poate merge în șir indian cu distanțare reglementară, adio instrucție în teren, defilări și pas de front; infanteria, așa cum e știută de o mie de ani, dispare. Cine o să ia în primire noile spații cucerite de drone, rachete ș.a.m.d.? Probabil, roboții. Tanchiștii sunt prea înghesuiți, piloții de asemenea: oricum, poartă mască, dar ce te faci cu hamacurile-dormitor de pe bastimentele de luptă? Imposibilă garsoniera de navă! Războaiele se vor muta definitiv pe computer și la lada cu nisip, ceea ce, la prima vedere, n-ar fi chiar rău, dacă noile arme, ce au trecut faza de testare, n-ar amenința cu paralizarea electronică a inamicului și transformarea lui într-o păpușă inertă și făr-de reacții. Tot la litera A – administrația. Va dispare, probabil, ghișeul, dar nu și nesfârșita armată de funcționari, mai de neclintit decât virusul. Județele s-or carantina rând pe rând, alegerile s-or ține când și cum dă Dumnezeu, pensiile se vor mări cu țîrâita și, ca pe vremea împușcatului, paradoxal, nu vei avea ce să faci cu banii. B – bucuriile. Ce ne rămâne? Adio concedii în țară și-n străinătate, adio drumeții, întâlniri animate cu amicii, adio spectacole cu public, adio aniversări cu prietenii, adio furtul miresei, adio și tot adio. C – cultura. Nu-i mare pagubă că dispar parangheliile de masă tip Untold, dar teatrul fără spectatori nu-i teatru, opera, concertele, așijderea, festivalurile se mută pe net, adică, în neant, cartea, nesprijinită de acțiunile ce-o promovează, lâncezește pe raft, televiziunea va înhăța totul, biruind autoritar tele-cultura, care se știe câte parale face. F – frica. Aceeași mereu, câtă vreme inamicul rămâne nevăzut și de neatins. H – hoția. Se vor rări marile „tunuri”, că nu prea va mai fi de unde și ce să acaparezi ilicit în afaceri cu statul, dar va înflori jaful de pe stradă și din locuințe. Tot la H – Horeca: adio și n-am cuvinte. Î – îngrijorarea. Logic ar fi să crească exponențial, dar, invers, intervine obișnuința și de-sensibilizarea; cifrele reprezentând infectările și decesele nu mai impresionează, devin simple statistici și trec în rutina cotidianului. „Câți au răposat azi?” „Nici nu mai știu, viii cu viii, morții cu morții”. M – minciuna. Devine endemică. Fake-news-urile înfloresc, apar remedii peste remedii, zeci de medicamente-minune, vindecări miraculoase și eterne reproșuri la adresa statului care, în afară de mască, amenzi și spălatul pe mâini, altă reacție preventivă n-a aflat (cinstit vorbind, nici n-avea de unde și cum). N – nesiguranța. Vom trăi într-o eternă nesiguranță, fiindcă virusul cu ochi oblici poate infecta și adus de aripile vântului. P – politica. Barem acum, s-o mai dăm naibii! Dacă Băsescu a ajuns să candideze din nou înseamnă că avem o nație complet uitucă și total incapabilă să deosebească binele de rău. Drept pentru care își merită soarta! R – răbdarea. Să n-o credem fără limite! Ș – școala. S-a aiurit de tot. Soluții, deocamdată, nu-s. Învățământul on-line e-o iluzie, un ersatz precum nechezolul. S – sportul. Moare cu zile. Mai e ceva de adăugat la cele ce se petrec acum? N-aș crede. Barem de tenis să mai avem parte, dar, iată, nici atât! T – televiziunea: să ne trăiască, bună, rea, doar ea și internetul ne-au rămas. V – victoria. Nu se întrevede nicicum... Recunosc, este un scenariu de-a dreptul apocaliptic. Și încă n-am pomenit despre preschimbarea stării de urgență și stării de alertă în irepresivă stare de nervi. Când presiunea frustrărilor depășește toate limitele, sare în aer capacul oalei răbdării. Deocamdată, avem de a face cu un haos, de bine de rău, organizat. Care se poate preschimba când nici nu bănuiești în haos deplin și incontrolabil. Nădăjduiesc să nu se ajungă acolo. Să-mi pun speranța în Orban?