Mircea Radu IACOBAN

Covidul a ajuns să exercite adevărată teroare asupra gazetăriei: aproape că a monopolizat-o! Câte o „bombă” proaspătă mai intră în prim-planul știrilor zilei, după care, repede, se revine în matcă, chiar dacă obișnuința a diluat și aplatizat emoțiile, cifrele cotidiene ale infectărilor și deceselor tinzând să intre în categoria statisticilor. Moare un om, tragedie. Pleacă pe lumea cealaltă sute, mii, milioane, e statistică (teza cinică aparține lui Stalin). Ne-am cam plictisit și ne-am cam săturat – începe să nu mai fie problema noastră. Pare a se fi instalat o anume desensibilizare: morții cu morții, viii cu viii! Nu întrebăm cine-s răposații, ci când se redeschid restaurantele... Drept pentru care îmi îngădui o mică evadare, spre a comenta realitățile incredibile (se poate și mult mai rău!) dezvăluite într-o carte apărută la Editura „Pandora” și scrisă de Parisoula Lampsos, amanta lui Saddam vreme de peste 30 de ani. Ca și Vera Davâdova, „țiitoarea” lui Stalin, încearcă să ne convingă că viața ei a fost o teribilă dramă, cerând cititorului înțelegere și compătimire. Citești și te crucești: „Nu vreau să-l dezvinovățesc pe Saddam Hussein. Toată acea sete de putere. Tot acel rău. Toată acea forță care a distrus atâtea vieți, pentru ca, în final, să se distrugă și pe sine însuși. Și totuși, în ciuda acestor lucruri, eu cred că o țară își șlefuiește singură conducătorul pe care și-l dorește” (rezon: foarte valabil și la noi!). Cu un plus de argumentare: „Nu eram fericită. Relația mea cu Saddam n-avea nimic de a face cu iubirea. Atracție, da. Dorință sexuală din plin.” Cartea (scrisă în colaborare cu ziarista de televiziune Swamberg) este copleșitoare, izbutind să contureze un coșmaresc mecanism al terorii, întemeiat pe frică generalizată și pe crimă ridicată la rangul de principal complice în exercitarea puterii. Parisoula este (mai exact spus, a cam... fost) o splendidă blondă naturală născută în Cipru, perfect educată într-o familie mai mult decât înstărită. Vorbea cinci limbi, oriunde apărea atrăgea magnetic privirile și capta imediat interesul general. La 16 ani, Saddam (încă nu era președinte) a ochit-o, a violat-o și a trecut-o în rândul proprietăților sale private. Când tânăra cipriotă s-a măritat cu altcineva, Saddam a luat-o ca afront personal, dispunând confiscarea întregii averi a însurățeilor și arestarea celui ce a cutezat să-i încalce drepturile patrimoniale. Prevenit, soțul a izbutit să fugă peste graniță, lăsându-și singurele bunuri rămase, Parisoula și cele două fete, în deplina putere a lui Saddam. Care impune un divorț rapid și va dispune nelimitat, mai bine de trei decenii de grațiile fosforescentei Shakraa („blonda”). După care Uday, fiul mai mare al lui Saddam, a violat-o pe Liza, fata de 16 ani a Parisoulei, iar mezinul Quasay, pe cea mică. Triumviratul Saddam-Uday-Quasay dispunea când și cum poftea de viețile oricui. „Uday – scrie Parisoula – avea spioni la școlile de fete; îi plăcea să alinieze elevele în șir și să aleagă, așa că avea spioni care să-i livreze cel puțin zece nume de fete în fiecare zi: «Să am zece pe zi, ca să fie de unde alege. Dacă nu, mori». De murit, se murea... fără urme. Cei cărora Saddam le hotăra sfârșitul dispăreau pur și simplu. Sumedenie de personalități importante în stat, considerate deranjante pentru tihna clanului, s-au volatilizat pur și simplu; nici acum nu se știe unde le zac oasele. Parisoula ar fi avut posibilitatea să-l părăsească de fiecare dată când i s-au îngăduit călătorii cu copiii în străinătate. Totdeauna, mai devreme sau mai târziu, s-a întors la Bagdad. Începuse să-i placă situarea în preajma vârfului puterii și să beneficieze de tot ceea ce o astfel de poziție îi oferea. Când americanii i-au întors spatele lui Saddam și zilele deveneau tot mai înnegurate, frumoasa Pari a uitat de toate și a fugit tocmai în Tailanda – cu ajutorul și pe cheltuiala americanilor interesați să afle dintr-o sursă de primă mână și intimitățile lui Saddam, dar și planurile rețelei de subterane din capitala Irakului. Vestea execuției dictatorului a găsit-o în Suedia. Avea coșmaruri. Se străduia să uite. Cu prea puțină aplecare pentru finețuri psihologice, americanii i-au trimis un set de poze cu Saddam spânzurat, însoțite de rugămintea identificării exacte a celui executat.

  Nu cumva să fi spânzurat vreo sosie.