Mircea Radu IACOBAN

Primăvară n-a prea fost, vara nu vrea să vină. Stăm cu nasul în televizor; mai rar, cu ochii în carte. Dimpreună cu puhoaiele pâraielor dezlănţuite, năboiesc ştirile. După cavalcada electorală (unii par să uite că biletul de tramvai nu-i valabil la tren!), spectacolul continuă, va fi o vară fierbinte – vin prezidenţialele. În USA au candidat şi au câştigat actori de cinema, la noi se zvoneşte despre prezentatori TV (Rareş, Gâdea, Firea & comp.). Cum cânta Miluţă: „C-aşa e lumea, o comedie...” – eventual, s-ar putea continua cu un al doilea vers „updatat” (altă rimă n-am avut): „Iar noi, prostimea, aplaudăm!” Câteodată, „pe bune”, cum a fost în cazul discursului înţelept, profund şi generos al Papei Francisc la Iaşi. Care, ce să vezi, s-a găsit să pomenească numele unui anonim român – Eminescu. Nu ştiu unde şi cum o fi auzit de el, fiindcă, după cum susţine dl. Boia, „Eminescu, în lume, rămâne necunoscut.” Poate bibliotecarul Vaticanului, unde cu siguranţă se află şi cărţile lui Eliade, i-o fi furnizat suveranului pontif citatul „Cât timp va mai exista undeva în lume un singur exemplar din poeziile lui Eminescu, identitatea noastră ca neam este salvată”. Papa nu numai că a amintit de Eminescu, dar a şi rostit versuri din creaţia „Luceafărului”, ceea ce ar putea pune grav sub semnul întrebării opinia unui T.O. Bobe & comp., care considera (vezi revista „Dilema” nr. 265/1998) că Eminescu nu mai prezintă nici un interes şi „nu mai spune nimic”, fiind bun de trimis la lada de gunoi a literaturii române! Iar preşedintele Constantinescu a găsit de cuviinţă (mare ruşine naţională!) să-i decoreze cu Medalia Eminescu... tocmai pe detractorii poetului! Și iată că Papa n-a ţinut seama de girul oferit campaniei anti-Eminescu de prezidentul României, chemând versurile poetului să-i însoţească discursul rostit la Iaşi chiar din preajma locului în care, cândva, Eminescu ar fi voit să recite „Doina”... Și fiindcă a venit vorba despre dl. Boia (cel ce susţine că Mihai Viteazul n-a intenţionat Unirea românilor, că, la 1918, ardelenii n-ar fi voit Unirea, şi că Transilvania nu-i românească): noianul ştirilor proaspete dezvăluie dovezile colaborării timp de 16 ani a lui Boia cu Securitatea – ceea ce istoricul de profesie „anti” a negat din totdeauna! Acum, încearcă să se justifice: „Ce era să fac? Nu era o idee bună să refuz. Acesta a fost începutul, dar şi tipicul permanent al unor declaraţii pe care a trebuit să le dau din când în când (n.n.: vreme de 16 ani!), odată cu înmulţirea raporturilor mele cu străinii”. Argumentul peremptoriu la care face apel ar fi acela că n-a semnat vreun angajament cu Securitatea. N-a semnat, dar, cum se vede, a turnat. Alţii au semnat, dar n-au dat curs invitaţiei la delaţiune. Care să fie conduita de acceptat? Adevărat, exista obligaţia ca, la întoarcerea de la orice deplasare în străinătate, să informezi conducerea instituţiei care te-a trimis pe banii statului despre modul în care s-a justificat deplasarea – participarea concretă la congrese şi simpozioane, activitatea ştiinţifică, decontul valutar. Nimeni nu şi-a închipuit vreodată că aceste Note de serviciu se cuvin depuse la... Securitate, că-s întocmite conform cerinţelor Securităţii şi că ar trebui să fie altceva decât un raport strict profesional. De altfel, Boia oferă şi exemple „pozitive”: de pildă, a scris despre X că „empatizează cu România”. Păi... n-or fi fost chiar toţi occidentalii iubitori ai României de atunci; logic, erau încondeiaţi, în contra-partidă, ne-empatizanţii (sic!). Oricum, „actele vorbeşte”, revelaţiile continuă să curgă şi-i tot mai greu să bănuieşti cine va fi următorul „empatizant” cu „organele”!... Știri de duzină: se scumpeşte energia electrică (ne-am obşnuit!). Știri surpriză: surorile Williams au avut totdeauna suspectă şi contestabilă dezlegare medicală pentru utilizarea de anabolizante (bietele, suferă de astm!). Astmul n-a împiedecat-o pe Serena să vocifereze (v-o amintiţi după partida pierdută cu Osaka?), comiţând recent încă un gest grobian: pur şi simplu a întrerupt conferinţa de presă a lui Thiem, obligându-l pe tenisman să iasă din sala unde dialoga cu ziariştii. Motivul: ea este Serena şi nu acceptă să aştepte până când îi vine rândul! Probă că a pierdut, cum se spune, „legătura cu pământul”. Lume, lume!