Mircea Radu IACOBAN

... îşi mai leagă şi-o tidvă de coadă! – spunea Ion Creangă. Aşa-i! S-o luăm pas cu pas. În campionatul trecut, Poli Iaşi a jucat în play-off, cea mai marcantă performanţă a clubului din ultimele două decenii – la care mai trebuie adăugată şi o participare onorabilă în cupele europene. Nu-i de colo nici amănuntul că Poli izbutise să joace 15 meciuri consecutive fără înfrângere! Ieşenii au obţinut aceste rezultate fără precedent în istoria clubului lucrând cu antrenorul Neagoe. Drept pentru care conducerea clubului ieşean, fireşte şi româneşte, a hotărât... să-l dea afară şi să-l aducă în loc pe Stoican, un antrenor care tocmai retrogradase Pandurii Tg. Jiu!

Ajuns la Sepsi Sf. Gheorghe, Neagoe a luat echipa de pe locul 11 (retrogradare!), cu o zestre de numai 10 puncte şi cu o serie de 9 meciuri consecutive fără victorie, şi a izbutit să o aducă pe locul IV, cu mari şanse de a rămâne în play-off, în vreme ce, cu Stoican, Poli înoată din greu spre a-şi asigura locul în prima Ligă! Mie unul, amândoi antrenorii îmi sunt simpatici şi-i consider tehnicieni serioşi şi capabili; îndoieli tot mai mari încep să am vizavi de conducerea clubului ieşean, care (dacă tot am început citând din Creangă) face afaceri mai ceva decât Dănilă Prepeleac!

Nu ştiu cine şi de ce a hotărât, mai întâi, să adâncească relaţia cu Şeriff Tiraspol şi, apoi, să aducă în fruntea lui Poli un „investitor” din... Baia Mare! Când aud de Tiraspol, mă ia cu frig – nu numai din pricină că, prin 2002, m-au arestuit acolo gărzile nistrene, cât pentru faptul că ştiu prea bine, de la faţa locului, ce hram poartă „Republica Prednistrovie”, rai exsovietic al traficanţilor de tot soiul şi tărâm al tuturor afacerilor necurate.

Numai că, surpriză: până la urmă, ţeapa n-a veni dinspre răsărit, ci, greu de crezut, de la apus, fiindcă omul de afaceri de la Baia Mare, Horia Sabo, după ce şi-a plantat tatăl pe un post bine plătit în organigrama clubului ieşean, a descoperit că, de fapt, nici nu-i investitor: „Contractul meu cu Poli e unul de management, nu de investitor!” Adicătelea, ieşenii au trebui să-şi găsească un director general tocmai la Baia Mare, care nici măcar nu-i om de fotbal (absolvent de filosofie, şcolit în străinătate, fost jurnalist la o televiziune locală) şi care se bazează pe afacerile păguboase ale tatălui său, cunoscut în Maramureş cu supranumele „milionarul coate-goale”.

Potrivit declaraţiei sale, Sabo a venit la Iaşi „pentru a asigura stabilitate financiară pe termen lung. Deficitul bugetar îl vom acoperi nu doar din fonduri proprii, ci şi prin atragerea de sponsori”. Cum se vede, mult doritul sponsor a descins la Iaşi pentru a căuta... sponsori! Cât despre „fondurile proprii”, iată rezultatul: în conturile Clubului Politehnica Iaşi se află acum 220 de euro şi 500 de lei (!!), iar datoriile depăşesc 1,4 milioane de euro, între care figurând şi salariile restante pe lunile octombrie, noiembrie, decembrie. Înglodată în datorii, echipa este în pericol de a nu primi licenţa de participare în viitorul campionat! Iar naivitatea celor ce au negociat contractul cu Sabo este de-a dreptul sublimă: „S-a discutat cu Horia Sabo să aducă la club 800.000 de euro. În Contractul de asociere, el a venit cu ideea că «de ce să se pună 800.000, dacă vrea să bage două milioane». Acum, depinde şi de caracterul omului.” Cu sau fără caracter, Sabo n-a adus nici 800.000, darămite 2.000.000; a împrumutat clubul cu 40.000 de euro şi acum îi cere înapoi.

Ieşenii, cărora cuţitul le-a ajuns la os, vor să restructureze posturile de care s-ar putea despărţi fără prea multă jale şi durere, numai că „directorul general” flutură Contractul de management şi se declară împotrivă (doar pe listă e şi sinecura tatălui!). Circul de pe lume! În şedinţe, în gazete, fiecare şi acuză, şi se disculpă, întrebarea în circulaţie (cer iertare pentru tangenţa cu scatologicul) aducând binişor cu rezonanta dilemă de altădată „cine-a pus rahat pe clanţă?” Iată că marota obligativităţii schimbării ca „motor al progresului” face victime şi-n Copou, o poveste frumoasă preschimbându-se în coşmar. Când şoarecele...