Google
 
marţi, 19 dec 2017 - Anul XXII, nr. 288 (6704)
ANUNŢURI ONLINE:
Acum: 0°C.
La noapte: °C. Meteo
Anunţuri OnlineMonitorulTVAlbum Foto
HoroscopRedacţiaPublicitate
Curs valutar euroEUR:Tendinta4,6559 lei
Curs valutar dolar americanUSD:Tendinta3,9517 lei
Newsletter Monitorul de Suceava RSS Monitorul de Suceava Monitorul de Suceava pe Google+ Monitorul de Suceava pe YouTube Monitorul de Suceava pe Twitter Monitorul de Suceava pe Facebook
Printeaza articolulPrintează articolul |  Trimite prin e-mailTrimite e-mail |  Trimite pe Yahoo MessengerMessenger |   ø imagini |   ø fişiere video
Mircea Radu IACOBAN

Mircea Radu IACOBAN


Să vezi și să nu crezi!

Cui nu-i bate ceasul?

de
(citeşte alte articole de la acelaşi autor)

Cartea lui Hemingway dedicată războiului civil din Spania a avut la noi, în editări succesive, titlul diferit tradus: „Cui îi bate ceasul?” şi „Pentru cine bat clopotele?”. Luate împreună, parcă ar anunţa o prelegere despre orlogerie, singurul meşteşug (dacă n-o fi chiar artă) în care ceasul şi clopotul îşi înmănunchiază bătăile spre a măsura şi ritma scurgerea timpului. Mâhnirea lui Eminescu („Şi orologiile bat, dar nimeni nu le mai ascultă”) ar primi, în vremurile noastre, cea mai concretă validare cu putinţă – cine să asculte / clopotele mute? (na, că am dat-o şi eu pe poezie!).

Încet, încet, glasul orologiilor se stinge; cele care, ici-colo, revin cât de cât la viaţă, o fac cu sprijin electric şi electronic, tot soiul de gadgeturi peticind cumva mecanica ostenită, dacă nu chiar înlocuind-o total – din bătrânul orologiu, cu bătaia clopotelor înregistrată pe bandă, mai rămânând să funcţioneze, la vedere, doar limbile şi cadranul. Trucaj scenografic acceptat cam peste tot în lume, dar refuzat la Iaşi, unde vieţuiesc câţiva împătimiţi într-ale orlogeriei (Voltaire: „Şi nu poţi gândi măcar / C-ar putea exista ceasul / Fără un ceasornicar...”) dispuşi să se caţere prin turlele cu lilieci ale clopotniţelor, să deretice prin măţăraia de roţi dinţate, să afle soluţii pentru înlocuirea pieselor lipsă ori de tot uzate, spre a readuce la viaţă mecanisme ostenite care, cândva, marcau superlativul inventivităţii şi creativităţii în mecanica unui veac.

Sumedenie de orologii au funcţionat şi încă mai „bat” în fosta capitală moldavă, unele cu precursori venerabili, atestând vârste de peste 200 de ani (cel de la „Sf. Spiridon” apare menţionat în acte încă de la 1801!); în total, acum, ar fi vreo opt. Trecem zilnic pe lângă ele şi, de regulă, le ignorăm. Nu numai fiindcă-s mute, ci şi pentru că-s lipsite de „obiectul muncii”, ora exactă trecând de mult în sarcina şi sub patronajul „orei exacte” dictată prin satelit şi aflată la îndemâna oricui, oriunde şi oricând. „Orlogierii” ce şi-au luat în grijă venerabilele instalaţii au trebuit mai întâi să suplinească într-un fel sau altul truda generaţiei de clopotari tarată de vârsta ce nu le mai îngăduie ascensiuni zilnice ori chiar şi mai dese (ultimii zece-douăzeci de metri presupunând căţărarea pe scăriţe de lemn ori strecurarea prin incomode „pasaje melc”) spre a „întoarce ceasul” – adică, a ridica la loc greutăţile „motoare” de câte 5-10 kg.

Am cunoscut doi dintre aceşti împătimiţi orlogieri: primul ar fi Ion Cristea, adevăratul custode al ceasului din turnul Palatului Culturii, chemat şi prin profesie (expert restaurator) să dreagă ceea ce macină timpul; al doilea, ofiţer (în rezervă acum) tehnic, Corneliu Coman, care a şi publicat, din pură pasiune, o frumoasă şi bine informată broşură ilustrată dedicată ornicelor publice ieşene. Amândoi s-au angajat într-o îndelungă trudă de identificare a ceasurilor publice foste şi prezente, de repunere în funcţiune a vechilor mecanisme şi de atragere a atenţiei asupra acestor mărturii ale eforturilor patriarhalei urbe moldave de racordare şi aliniere la cuceririle tehnicii veacului. Ce mai „ticăie” acum din vechea zestre? Orologiul-decan nu-i şi cel mai vechi: ceasul din turnul Palatului Culturii, al cărui Carillon izvodeşte oră de oră „Hora Unirii”, datează din 1925. Mai cunoscut este cel nemurit de Topârceanu („Sună lung şi monoton / Ornicul cu trei cadrane / De la Sfântul Spiridon”), menţionat în arhive încă din 1801. A fost înlocuit cu un altul, în 1843, produs de o renumită firmă franceză. Cel care-i şi acum în funcţie a sosit în 1879 „prin Galatz, în 8 lăzi pe numele ornicarului din Jassy N. Ostapovici”. Peste patru ani se va instala un ceas şi la Mitropolie, produs de aceeaşi firmă franceză. La biserica Bărboi, orologiul din turn s-a montat, probabil, prin 1841. Târziu, va fi înlocuit cu un mecanism manufacturat la Fabrica de avioane din Bacău (1988). Nu mai funcţionează fiindcă, zice-se, e greu de ajuns în turn să-ntorci ceasul... fără pregătire de alpinist. Merge, în schimb, cel de la biserica Lipovenească – da-i un mecanism nou, din 1989. La biserica Armenească pare să fi fost atestat un orologiu în 1882. Cel de acum, asistat de calculator, ştie să bată orele şi să cânte imnul Armeniei, dar... tace, să nu supere vecinii. E-n funcţie, în schimb, discretul ornic de la Universitate, la inaugurarea căruia am asistat, student fiind, în 1960. Nu-l prea vede nimeni: e şi prea sus, şi cu cadranul prea mic. Ca, de altfel, şi cel de la Hotelul Traian. Au dispărut orologiile de la Poşta Centrală, biserica Trei Ierarhi, biserica Dancu (demolată încă în sec. XIX), Gara Iaşi. S-au păstrat, în schimb, ceasurile solare (!) montate la vechea biserică Catolică (1813) şi la Maternitatea de pe strada Cuza Vodă (poate 1852).

Sumedenie de poveşti s-au ţesut în jurul acestor bătrâne orologii. S-or scrie vreodată oare?

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Cui nu-i bate ceasul?.
 Vizualizări articol: FLOOD/SPAM | 
Notează articolul: 
  • Nota curentă 5.00/5
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
 | Nota curentă: 5.0 din 7 voturi
Cui nu-i bate ceasul?5.057

Iulius Mall Suceava
AnnaCori
Comentarii

Monitorul de Suceava nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.


Timpul de 60 zile în care puteaţi posta comentarii pe marginea acestui articol a expirat.



Alte articole semnate de:
Cătălin MIHULEAC
Cătălin MIHULEAC
Mircea Radu IACOBAN
Mircea Radu IACOBAN

 

 

Meniul ZILEI în restaurante sucevene

HaiHui prin Bucovina

Ultima oră: local

Alte articole

Ştiri video

Ultima oră: naţional - internaţional

Alte articole

Gala Top 10 Suceveni

Top Articole

Elia Studio - Salon de infrumusetare
Mersul trenurilor de călători

SONDAJE

Consideraţi Legea antifumat în spaţiile publice o măsură bună?

Da
Nu
Nu mă interesează

Fotografia zilei - fotografie@monitorulsv.ro

Fotografia zilei