Mircea Radu IACOBAN

Am tăbârcit, la marile demonstraţii, precum măgarul samarul, portretul bărbosului Engels. Ne străjuia sever toate prezidiile, instalat la loc de cinste alături de ceilalţi trei „mari dascăli”, Marx, Lenin şi Stalin. N-am ştiut (de fapt, n-am fost lăsaţi să ştim) ce credea Engels despre români. Iată, negru pe alb: românii sunt „un popor fără istorie, destinaţi să piară în furtuna revoluţiei mondiale. Ei sunt suporteri fanatici ai contrarevoluţiei şi (vor) rămâne astfel până la extirparea sau pierderea caracterului lor naţional… Dispariţia (lor) de pe faţa pământului va fi un pas înainte”. Va să zică, în „viitorul luminos al omenirii”, românilor nici nu li se păstra vreun locşor! Merçi, cheri! Mai bine fără!

*

Încep să devină pur şi simplu ridicole eternele declaraţii de susţinere lăcrimoasă a naţiilor rănite de terorism. ”Suntem alături de voi”… „solidari”… „contaţi pe sprijinul nostru”… „împărtăşim durerea”… Vorbe, vorbe, vorbe! Toată această paradă de compasiune (sinceră, fără îndoială) şi solidaritate calpă nu rezolvă nimic dacă omenirea civilizată continuă să confunde political correct cu political stupid. Firescul nu poate convieţui cu absurdul, umanul cu inumanul, raţiunea cu iraţionalul. Şi iată că o stafie sinistră începe să bântuie prin Europa: resemnarea. Declaraţia premierului francez Manuel Valls este semnificativă: „Am intrat într-o nouă epocă şi va trebui să ne obişnuim cu terorismul islamic”. Mai rămâne să fim invitaţi a întoarce şi obrazul celălalt – că aşa ne învaţă creştinismul! Cancerul terorismului se metastazează, îl tratăm cu telegrame de condoleanţe, săpăm tranşee de adăpost şi mulţumim proniei divine că n-a îngăduit să moară români! Păi, nu? Ori toţi muriţi, ori toţi scăpăm! Bravos, neputincioasă Europă, halal să-ţi fie!

*

Euforia naţională iscată de întâlnirea Trump-Iohannis s-ar mai cuveni ponderată. Printre alte numeroase semne, un articol datorat lui Joseph Stiglitz (laureat al Premiului Nobel pentru economie) în numărul de joi al cotidianului francez „Les Echos”. Se intitulează „Timpul va acţiona împotriva lui Donald Trump”. Citez: „Europa nu poate conta pe Statele Unite ale lui Trump pentru apărarea continentului (...) lumea nu se poate baza pe SUA nici pentru a face faţă primejdiei existenţiale reprezentată de încălzirea globală (...) Donald Trump a lansat o adevărată bombă împotriva arhitecturii economiei mondiale construită cu enormă dificultate după deznodământul războiului mondial.” Potrivit aprecierii reputatului analist, „Din fericire, majoritatea americanilor nu sunt de acord cu Trump. Cei mai mulţi dintre ei încă mai cred în valorile Iluminismului (între care, libertate, toleranţă, justiţie – n.n.), recunosc realitatea încălzirii globale şi vor s-o combată. Este timpul să se acţioneze”. Rămâne de văzut cum, când, şi mai ales... cine.

*

În autocarul care ne duce în excursia către vulcanul Tiede din Insulele Canare, vreo 30 de români. Nimeni nu cunoaşte pe nimeni. În faţa mea tronează o pereche de „seniori”. El: mărunţel, supraponderal, cu chelie; ea, ceva mai tinerică – probabil, consoarta – arborează o impresionantă garnitură de brăţări, mărgele şi inele. Sună mobilul. Soaţa preia convorbirea: „Da, dragă, suntem în Tenerife”. Ai crede că va urma, simplu, „Ţi-l dau pe Costică”, Vasilică, Ilie, cum l-o chema pe soţior. Aş! Tonul devine distant şi oficial: „Îţi fac legătura cu domnul director general”. Directorul general formulează cu importanţă câteva preţioase indicaţii rezumabile prin „faceţi aşa cum s-a stabilit”. Peste câteva minute, iar sună mobilul, iar „vă fac legătura cu dl director general” şi dl director, iar „manageriază” cu importanţă: „rămâne cum am vorbit”. De vreo cinci ori a sunat mobilul, ceremonialul a fost acelaşi, iar dl director general a căpătat consistent prestigiu în grupul românilor. După voiajul la Tiede era invitat de fiecare dată să urce primul în lift, era salutat de departe, avea, prin consens general, locurile cele mai bune în autocar, şezlong rezervat la piscină, precum şi o masă doar pentru domnia sa la restaurantul cu „all inclusive”. Dacă aveţi ocazia, încercaţi manevra cu telefonul: cu siguranţă ţine.