Mircea Radu IACOBAN

De Tarom-ul de odinioară. Unde-s zăpezile de altădată? Compania noastră de transporturi aeriene (de stat) a ajuns să fie depăşită, la ea acasă, de operatorul maghiar privat Wizz Air, care a ajuns la cota de 31% din totalul zborurilor efectuate, în vreme ce TAROM a rămas la 22%! Adevărată vrie! Cum şi de ce, e-o poveste încâlcită, temeinic înscrisă în trendul românesc al compromiterii celor ce s-au izbutit cândva. Compania care, din 1974, zbura la New York, Bangkok şi Beijing şi care a operat curse către Montreal, Calcutta şi Sydney (Canada, India, Australia) s-a ghemuit în Europa şi abia mai suflă, copleşită de pierderile financiare, de dotarea subţire şi de managementul cronic contestat. Zbor cu TAROM din 1958. Avioanele ruseşti din dotare făcuseră războiul ca bombardiere medii. Bătrânele LI-2, cu 18 locuri şi cu roată fixă în coadă, aterizau şi decolau, la Iaşi, de pe un tăpşan cu troscot, netezit în fiece dimineaţă pentru dregerea stricăciunilor izbutite de cârtiţe. „Terminalul” funcţiona în căscioara meteorologilor, cu WC-ul în vie, după colţul casei. Dar, din an în an, Compania creştea ca voinicul din poveste. Am în faţă ultimul „Orar timetable” al unui TAROM la apogeu. Într-o singură zi din iarna lui 1989-1990 (iarna – deci, orar redus), duminica se pleca de la Bucureşti spre Belgrad, Copenhaga, Moscova, Londra, Paris, Viena, Frankfurt, Roma, Tel Aviv, Zürich, Amsterdam, Atena, Larnaca, Cairo, Kuwait, Karachi, Beijing (era singura companie care traversa masivul Himalaya), Bangkok. Printre destinaţiile celorlalte zile ale săptămânii: Abu Dhabi (două zboruri pe săptămână), Aman, Bagdad, Tripoli, Damasc, Lisabona, Casablanca, New York, Tripoli şi mai toate capitalele europene. Flota Companiei, poate prea pestriţă, dar îndestulătoare (AN-24,TU-154, BAC 14 şi BAC 15, IL 18, IL-62, IL-62M, Boeing 707) asigura rute şi frecvenţe de nevisat acum. Probabil că (cifrele nu se dădeau publicităţii) lucra în pierdere şi până în 1990. Cu onorabilă subvenţionare, TAROM fiind considerat preţios vector al afirmării României în lume. Subvenţionat este şi acum, cu precizarea că, prin 2006, TAROM izbutea un oarecare profit, într-un an în care opera cu doar 20 avioane (acum are 21 şi e în pierdere). Cum se vede, nu numaidecât numărul de aeronave, important, desigur, ar fi singurul decisiv în performanţele Companiei. Contează şi vârsta aparatelor de zbor (media la TAROM: 14 ani), numai că un avion, tânăr sau bătrân, ori zboară, ori nu zboară, neexistând diminuări de capacitate ori restricţionări ale vitezei în funcţie de adunarea anilor de folosinţă. Cu adevărat decisiv rămâne indicele de utilizare: 68% la TAROM, 86% la Wizz Air – cifra evidenţiind în bună măsură calitatea managementului. Pe care-l deplâng, într-o scrisoare adresată managerului de atunci, Heinzmann, un grup cuprinzând cei mai vechi şi mai experimentaţi piloţi ai TAROM: „Suntem singura companie care zboară cu avioanele goale şi vrem să ştim de ce (...) avioanele stau la sol din pricina întreţinerii deficitare şi nu se ia nici o măsură, vrem să ştim de ce”. Măsura a fost, probabil, înlăturarea belgianului Heinzmann (colac peste pupăză, Curtea de Conturi a constatat efectuarea de cheltuieli nelegale şi nerespectări ale reglementărilor, iar „principiile contabile utilizate nu au fost adecvate situaţiei reale a Companiei”). Bine, se va spune, ce a fost, a fost. Din 2007, avioanele româneşti zboară în pierdere, iar directorii (Plaveti: 5.400 de euro salariu lunar) se vântură unul după celălalt – 4 într-un an! Actualul, Davideanu, numit în februarie, a condus (tot în pierdere!) Societatea Electrica Serv şi Societatea Naţională a Lignitului (?); anunţă că iubeşte TAROM-ul şi are gânduri mari. Cu mize, deocamdată, mici: vor fi aduse două noi aparate, dar nu cumpărate, ci închiriate (leasing). Cert este că TAROM a rămas singurul competitor care nu a înregistrat creştere reală în 2016, Wizz Air depăşindu-l în forţă. Piloţii continuă să-şi ia unul câte unul zborul către alte firme aviatice, cu regretul (citez din amintita scrisoare) că „o fostă mare Companie aeriană, bine cunoscută în întreaga lume pentru piloţii ei performanţi şi îndemânateci, pentru avioanele moderne, pentru stewardesele frumoase...” a ajuns cum a ajuns. Ce să faci, avioanele au împlinit 14 ani şi tot 14 ani s-au adăugat vârstei însoţitoarelor de bord... Companie simbol pentru România, TAROM ar merita o soartă mai bună.