Mircea Radu IACOBAN

Aproape orice intervenţie de presă în chestiuni ce ating cât de cât islamismul se încearcă a fi tratată şi catalogată la modul... leninist: „Cine nu-i cu noi, e împotriva noastră!” Adică, din clipa în care ai pus mâna pe pix, n-ai decât două direcţii de combătut, fie pro, fie contra, şi geaba agiţi steagul alb al neutralităţii: şi unii, şi ceilalţi nu-şi propun să te creadă. Terenu-i minat şi mai bine ocoleşti zona, fiindcă inclusiv cercetările evident obiective sunt aşezate sub semnul suspiciunii. Cum ar fi şi tentativele de investigare pur demografică şi complet apolitică a tendinţelor şi evoluţiilor din viitorul european.

Geert Wilders, preşedintele Partidului Libertăţii din Olanda, consideră că „s-ar putea să ne aflăm în faza finală a islamizării Europei”. Nu spunem nici că-i bine, nici că-i rău: dacă şi pământul îşi schimbă polii magnetici, de ce să nu acceptăm eventualitatea schimbării unei culturi seculare cu alta, la fel de seculară? Fiecare este liber să propună propria-i interpretare; oricum, cifrele în sine consider că le putem evoca fără urmă de intenţie discriminatorie. Nu sugerăm concluzii: doar aşezăm în pagină câteva date şi fapte care pot fi tratate şi ca simplă invitaţie la discutarea mai amănunţită a temei, şi ca avertisment privind necesitatea luării cu seriozitate în calcul a viitoarelor evoluţii posibile. Cum se ştie, populaţia musulmană are un ritm dublu de creştere faţă de practicanţii altor religii. Acum 20 de ani, în lume erau 1,1 miliarde de musulmani (19,9% din totalul populaţiei globului), în 2030 vor fi 26,4%. Centrul de cercetare Pew susţine că, peste 20 de ani, fiecare al patrulea locuitor al globului terestru va fi musulman, iar în Israel, musulmanii vor reprezenta un sfert din populaţia ţării.

Cea mai mare rată a natalităţii aparţine islamiştilor şi n-avem de ce s-o arătăm acuzator cu degetul; dimpotrivă, ostenita populaţie europeană poate fi învinuită de dezinteres egoist faţă de destinele propriei naţii. Rata natalităţii a ajuns la cote jalnice: 1,6‰ în Anglia, 1,3‰ în Grecia, 1,2‰ în Italia, 1,1‰ în Spania. Potrivit demografilor şi etnologilor, o cultură are şanse să dureze mai mult de 25 de ani doar dacă rata fertilităţii per familie trece de 2,11, declinul populaţiei urmând să determine şi declinul respectivei culturi. Acum, în Franţa (unde Voltaire inventa termenul „islamism”...) 30% dintre copiii şi tinerii până la 20 de ani sunt musulmani, iar în marile oraşe Paris, Marseille, Nice procentajul trece de 40.

În ultimii ani, populaţia musulmană din Marea Britanie a sporit de 30 de ori: de la 82.000, la peste două milioane. În Ţările de Jos, 50% dintre nou-născuţi sunt musulmani şi se crede că, în nici 15 ani, jumătate din populaţie va fi musulmană. 25% dintre belgieni (deocamdată) sunt musulmani. În 1970 erau în SUA 100.000 de musulmani – acum sunt peste 6 milioane (după alte surse, aproape 9). Iată şi o declaraţie atribuită Guvernului german: „Declinul populaţiei etnice germane nu poate fi oprit. Spirala regresiei nu poate fi inversată. Germania va fi un stat islamic în jurul anului 2050”.

În prezent, Europa numără 52 de milioane de musulmani şi se aşteaptă ca, după numai două decenii, cifra să ajungă la 104. Astfel – şi aici am voit să ajungem – se validează supoziţia lui Gadhafi: „Sunt semne că Allah va acorda Islamului în Europa o imensă victorie: fără săbii, fără puşti, fără nici o bătălie. Noi nu avem nevoie de terorişti, noi nu avem nevoie de kamikaze.” Judecat din acest unghi de vedere, măcelul de la „Charlie Hebdo” apare ca o imensă prostie care a adus Islamului (păstrând, desigur, proporţiile) tot atât profit cât au înregistrat legionarii prin asasinarea lui Iorga. Marşul triumfal al Islamului în bătrânul continent va fi, de acum înainte, ceva mai poticnit, democraţiile europene se vor arăta mai precaute cu acordarea cetăţeniei, cu acceptarea valurilor de imigranţi, cu funcţionarea unor instituţii ce pot camufla activităţi paramilitare. Carnagiul de la Paris a deschis ochii Europei. Merçi, Charlie!