Mircea Radu IACOBAN

A venit primăvara deplină, se apropie inaugurarea Complexului „Palas” la Iași. Prilej de a arunca o „repede ochire” asupra a ceea ce ni se înfățișează acum, cu gândul la ceea ce a fost... odată ca niciodată. Dacă se privește înapoi cu înțelegere și nu cu mânie, apare aproape firească îndelunga contestare a Proiectului Palas, câtă vreme „Invidia este umbra credincioasă a admirației” (Jakobson).

 Ar fi, totuși, prea simplă reducerea întregii  tevaturi (procese cu zeci de termene, proteste, memorii, campanii de presă) la o  singură și atât de lumească pricină. Demnă de luat în seamă ar fi și lipsa flagrantă de informare a majorității contestatarilor, care reproșau Proiectului exact ceea ce Palas își propunea să realizeze. Proiect supus în repetate rânduri dezbaterii publice, inclusiv prin expunerea de machete, publicarea de planșe, expuneri, materiale de presă etc. În pofida consistentei campanii de informare, au rămas nemeritat în atenția generală câteva acuze total... pe dos: obturarea Palatului Culturii (cum se poate limpede vedea, cea de a doua fațadă a Palatului Culturii este abia acum pusă cu adevărat în valoare!), distrugerea spațiului verde (spectaculosul parc amenajat de Palas nu are egal – cel puțin în zona Moldovei!), afectarea siturilor arheologice (doar acum temeinic cercetate, conservate și expuse muzeistic!).

O simplă privire asupra machetelor (care, în paranteză fie spus, au suferit pe parcurs modificările sugerate de publicul interesat) ar  fi fost deplin lămuritoare. I-a luat locul fie imobilismului unui „spirit civic” patriarhal-conservator, potrivit căruia Iașiul n-ar  putea să-și depășească niciodată condiția de urbe moldavă văduvită de accesul la modernitate, fie subiecți cu totul în afara chestiunii, auto-invitați într-o discuție în care n-aveau de ce să se amestece. Astfel, s-a implicat zgomotos în proteste Asociația „Gânditorul în acțiune” din... Cernavodă, al cărui obiect de activitate, potrivit celor postate pe internet, îl constituie „promovarea creșterii continue a calității vieții populației în zona Cernavodă” (!), Asociația „Valea Soarelui” din... Tg. Mureș, profilată pe utilizarea surselor de energie regenerabilă, studierea organismelor modificate genetic, protecția consumatorului ș.m.a. (!), sindicatul agricol „Propact” cu nucleul la Focșani, unde s-a manifestat hotărâtor în activitatea de promovare a legumelor (!). S-a mai implicat o grupare de intelectuali ieșeni cărora li  s-au  alăturat 3-4 pensionari – ale căror bune intenții vizavi de destinul Iașiului n-au fost dublate și de necesara cunoaștere a propunerilor și rezolvărilor Proiectului Palas.

 A curs multă cerneală, s-au irosit în van energii, dar, dincolo de implicarea unora doar „ca să se afle în treabă”, se cuvine luată în considerație și sinceritatea câtorva dintre aceste demersuri, întemeiate pe o anume îngrijorare precaută față de intervențiile majore asupra ființei Iașiului. Dacă bunele intenții ar  fi  fost flancate și de o minimă avizare asupra țelurilor Proiectului, n-ar fi fost exclus ca gesturilor de protest să le fi fost luat locul gesturi de susținere. De altfel,  acum, când totul este „la față de cortină”, au și început să se înregistreze logice re-poziționări admirative. Nu în postură identică se situează cei ce au contestat Proiectul în justiție pe tot parcursul desfășurării lucrărilor, aflându-se în cea mai deplină cunoștință de cauză – o reacție, desigur, la propriile frustrări și nereușite în tentativa de a investi (mai modest și mai puțin benefic pentru urbe) în aceeași  arie. Adevăratul răspuns nu l-au primit numaidecât în instanță, ci tocmai în finalizarea unui obiectiv de mare excepție, de care Iașiul este și va fi totdeauna mândru. Cam în această ordine de idei, Asaki spunea: „Pre invidia cea oarbă, fapta bună o învinge!”